03. Incursiune intr-un univers paralel
Posted by SilVia on 7 Martie 2008
Ieri seara am ajuns relativ tarziu acasa cu un sentiment puternic ca am descoperit un univers alternativ chiar in “ograda mea”.
De ceva saptamani incoace Zelda a inceput niste cursuri de the Phlegm Language (puncte bonus pentru cei care ghicesc despre ce limba este vorba) la centrul cultural aferent comunitatii respective. Baietii sunt bine organizati si, pe langa centrul cultural, au si o cafenea pentru incurajarea socializarii celor din afara comunitatii cu the natives si pentru diseminarea valorilor lor culturale. Un local prietenos, destul de mare cu toate ca este localizat intr-un subsol, prietenos cu nefumatorii si dotat cu un acvariu cu pesti.
De la un timp incoace incercam sa ne inflitram amandoua in localul de pierzanie sa meet the locals, dar nu gasisem curajul. Cum de saptamana asta am si eu un curs prin aceeasi zona a orasului, am stabilit ca joi seara dupa ce ne terminam fiecare reeducarea sa invadam bodega. Inarmate cu mult tupeu si folosind o colega de-a Zeldei de la cursurile de Phlegm Language pe post de carne de tun, am reusit sa intram in local, catapultand mai intai colega pe usa in caz ca pericolul si-ar fi itit capul urat de dupa un ficus sau sticla de bere. Nu vrei sa incepi niciodata o invazie pe picior gresit.
Si asa am pasit intr-un univers paralel. Am avut toata seara sentimentul distinct ca nu mai sunt in Bucuresti, ci intr-o tara straina, the locals erau reuninti in plen deoarece joia seara este game night si se uitau la stiri si la nu stiu ce meci de baschet transmis prin satelit. Undeva in spatele camerei maestrul de ceremonii (cel care se ocupa de oaza de cultura si bautura) pastreaza mereu cate o masa pentru invadatorii barbari unde ne-am asezat cu Zelda. Loc bun pentru scanat incaperea, alegere buna a serii din saptamana, game night equaling men, the Phlegm Language rasunand din difuzoare in jurul nostru, inimioare de la Sfantul Valentin atarnand inca peste tot din tavanul localului, un vag aer de camin cultural mai high-end.
Am fi vrut sa intalnim the natives, dar tot ce am facut a fost sa bem ceva, sa ne facem vag si elegant remarcate, eu am terorizat un pic pestii din acvariu si am plecat (mai erau niste invadatoare barbare pe acolo, dar le-am lasat pe ele sa se chitaite, noi am fost calme si glaciale). Am decis ca de data asta vom urma o strategie bine pusa la punct, un fel de Sun Tzu si Arta razboiului sau in cazul nostru Suntzenberg si Arta construirii unui templu.
Deoarece noi doua construim un templu si planuim o infiltrare lenta dar sigura in liniile inamice pana la vara. Vom construi templul cu sarg si daruire, caramida cu caramida, in fiecare joi seara, pana la batalia finala. Eu mi-am si pregatit o bucata din strategia pentru luptele finale: pantofii galbeni. Cheia strategiei la razboi este in scenografie. Ieri a fost un fel de cartografiere a terenului, saptamana viitoare va avea loc primul pas in procesul de colonizare.
La plecare, deschizand usa sa iesim in strada, am avut impresia ca inchid portalul catre universul alternativ pe care tocmai il descoperisem si ca the natives vor ramane in stand-by acolo pana joia viitoare cand noi ne vom reintoarce. Cu forte proaspete.
Va voi tine la curent.
Fatal error: Call to undefined function post_password_required() in /home/gentile/public_html/blog/wp-content/themes/bible-scholar/comments.php on line 12