Cum se naste o piesa de ceramica

Posted by SilVia on 13 Martie 2008

De cate ori incepeam un proiect de ceramica nu porneam la drum cu ideea ca voi sfarsit neaparat cu o vaza…sau cu ceva care sa semene cu un recipient. Incercam sa ma indepartez de notiunea si forma de “vas/container”, dar, inevitabil, sfarseam tot cu ceva bun pentru “captat” lucruri inauntru.

Aveam colegi care faceau mobila din ceramica, altii care se specializasera in ceramica industriala si, deci, faceau cani, farfurii si alte “utilitare”, altii care erau mai sculpturali si doar construiau forme ciudate care aduceau a coarne, crengi de copaci si alte forme organice. Oricum nu eram multi specializati in ceramica in sectia de 3D Design si toti fugeam de roata olarului ca dracul de tamaie. Pesemne datorita profesoarei pe care o aveam care, la randul ei, nu avea un penchant pentru olarit.

Intorcandu-ne insa la “destinul meu ceramic”, pasiunea pentru containere, vase, oale si alte vaze trebuie totusi sa poata fi interpretata si explicata din punct de vedere psihologic - urmare a vreunei traume sau temeri din copilarie. Poate ceva legat de uterul mamei ca loc reprezentativ pentru notiunea de siguranta, atat de importanta pentru o femeie. Cel putin asa imi imaginez ca ar explica un psiholog/psihiatru aceasta inclinatie catre recipiente.

Daca stau sa ma gandesc, obsesia mea pentru genti, care sunt tot instrumente pentru “captat si depozitat obiecte” , nu reprezinta de la “firul rosu” al inclinatiei pentru receptacule. Femeile au un talent aparte de a indesa in genti o viata intreaga de om, un intreg sistem de aparare format din cele mai nastrusnice obiecte - papiote de ata, cuie, ace de siguranta, creioane, carnete si carnetele, ciorapi si lista ar putea continua.

Lucrarea de mai jos a fost printre ultimele pe care le-am facut cand eram la Londra. Imi pare rau si acum ca nu am putut sa o aduc acasa datorita dimensiunilor si greutatii. I-am facut-o cadou unei colege si sper ca o mai are; am pus in acea lucrare multe ore de munca si multa pasiune si m-ar durea sa stiu ca a fost abandonata pe undeva.

Adevarata arta in ceramica nu este in a modela lutul; sunt multi cei care au o inclinatie catre manualitate si se descurca onorabil cand vine vorba de fasonarea obiectelor in ceramica. Ceramistul desavarsit are insa ceva in plus fata de un simplu “sculptor-modelator in lut”, are un simt acut al culorii si este un bun chimist. Da, un bun chimist. Deoarece arta este in a amesteca compusii chimici pentru a obtine culoarea si textura dorita pentru piesa in lucru. Dintr-o simpla glazura poate iesi o culoare mata sau lucioasa, lisa sau texturata, terna sau patrunzatoare, asemanatoare urmelor lasate de agenti corozivi sau suprafetei lunare.

Iar de la primii pasi care implica imprimarea unei anumite forme unei bucati inerte de lut, sunt multi alti pasi - finisarea detaliilor, prima ardere pentru eliminarea apei de compozitie, pregatirea si aplicarea glazurilor pe piesa arsa, arderea finala care transforma o glazura intial gri in cel mai intens verde sau intr-un negru metalic.

Fatal error: Call to undefined function post_password_required() in /home/gentile/public_html/blog/wp-content/themes/bible-scholar/comments.php on line 12