Gentile si cu mine

Posted by SilVia on 26 Martie 2008

Mi-a spus un prieten odată, exasperat de numărul de genţi care îmi populează casa, că sunt „defectă”.

Ei, acum, ce puteam să fac? Unele femei sunt „interesante”, altele „puternice”, unele „urâte” şi altele „exotice”, eu sunt „defectă”. Şi mândră pe deasupra de acest titlu.

E simplu de fapt. Mie îmi plac genţile, indiferent de formă, culoare, material, textură, mărime; mie îmi plac genţile.

Explicaţia? Hmm, poate tata Freud ar avea ceva de spus în toată povestea asta.

Când eram mică mă fascina, evident, geanta mamei, o adevărată geantă Mary Poppins: aveai nevoie de ceva, găseai în ea. Mama reuşea să producă din ea pe rând: papiote de aţă, ace, o ruletă, ştraifuri de gresie, chitanţe vechi de câţiva ani, bomboane, pastile, ascuţitori (mereu mai multe, nu am interes niciodată de ce), pixuri de toate culorile, multe, dar mereu foarte multe chei, mai multe decât uşile din dotare, şervetele, o pereche de ciorapi şi aş putea să o ţin tot aşa. Lista ar continua, vă asigur.

Într-o geantă, îmi mai spune prietena mea Irina, femeia îşi poartă întregul suflet. Mai degrabă întregile obsesii. Doamne fereşte să ai nevoie într-o zi de ceva şi să nu fie în geantă. Întregul nostru sistem de apărare zace în genţile pe care le cărăm cu noi zi de zi.

Într-o zi bună ( o zi proastă, în comparaţie, se defineşte ca lipsa unuia dintre obiectele de mai jos), pot scoate din geanta mea, pe lângă portofel şi două maldăre de chei, o tabacheră (şi nu sunt fumătoare), brichetă şi chibrituri (dacă nu merge una din ele?), o sticlă de parfum, o umbrelă neagră găsită în metrou la Londra, un încălţător (păi poate mă duc la probat de pantofi, o altă obsesie binecunoscută a speciei feminine), un caiet de schiţe, un penar (da, încă folosesc penar chiar dacă îmi pot exprima vârsta în funcţie de cuvântul „secol”; penarul tot un fel de geantă e şi în el un alt sistem de apărare), o carte, guma de mestecat, şervetele (uscate şi umede că nu ştii niciodată de care ai nevoie), farduri…

Şi uite aşa îmi car zilnic întreaga viaţă după mine. Am perfectat tehnica de a îngrămădi această viaţă şi în cele mai mici genţi şi te întrebi uneori cum reuşesc să car atâtea după mine şi tot să mai am nevoie de ceva.

Aşa că, vedeţi voi, nu-i de mirare că mă obsedează genţile. Am o colecţie impresionantă: genţi din plastic sau material textil, genţi din piele, fake-uri şi genţi de marcă, genţi ciudate, genţi elegante, genţi pe care nu le-am folosit niciodată, dar care nu se ştie când vor fi de folos.

În plus, ca obsesia să fie completă şi pentru a se demonstra că într-adevăr obsesiile sunt cele care ne definesc cel mai bine, am decis că cel mai sănătos ar fi să şi trăiesc de pe urma ei. Şi uite aşa am ajuns să fac genţi.

Rămâne acum de văzut câţi îmi mai împărtăşesc obsesia.

Fatal error: Call to undefined function post_password_required() in /home/gentile/public_html/blog/wp-content/themes/bible-scholar/comments.php on line 12