Zici pluta, zici dopuri, zici memo-board-uri, zici genti
Pluta… o pozitie la inot, un tip de ambarcatiune plata si rudimentara, un copac din zona mediteraneeana, material versatil cu zeci de utilizari.
Facem dopuri din ea, pentru sticle de vin, de sampanie si alte licori imbietoare. Facem panouri sa ne infigem in piuneze zeci de hartiute aducatoare aminte, vederi, flyere cu concerte la care vrem sa mergem, poze de cand eram mici si aveam carlionti. Facem suporturi pentru pahare si oale fierbinti. Facem parchet din pluta si izolatii pentru case.
Mai nou, facem si genti din pluta. Sau, mai bine zis, Hobo International face genti din pluta.
Designul nu vine cu elemente, noi, formele sunt clasice, forme cu care ne-am obisnuit. O poseta-plic, o geanta stil-tote sau un carry-all, linii intalnite la zeci, sute, mii de alte genti.
De data asta materialul face diferenta si scoate geanta din anonimat. Fara pielea sau docurile ras-utilizate la toate gentile din jurul nostru.
Pluta rulz la cei de la Hobo si rulz big time.
Un Vuitton diferit
Cumparate de toate domnisoarele cu parinti grijulii sau iubiti “domni generosi”, purtate peste tot, la piata, in Dorobanti, la Mall si la plaja, in cele doua eterne combinatii, gentile Louis Vuitton au devenit pentru acele femei care iubesc cu adevarat “the bag universe” de evitat.
Nu numai ca eviti sa le cumperi, aproape ca ti-e rusine si sa fii vazuta uitandu-te la ele intr-o revista.
Poate ti le-ai cumpara, le-ai si purta, dar eternele combinatii (mai jos ilustrate) sunt precum Audi Q7 si Tuareg-ul, toata lumea le are, un fel de super-oferta care tie ti-a scapat si parca nu iti vine sa fii ca tot omul…sau orice femeie.
Omul nu ar trebui sa functioneze in baza principiului turmei, ci in baza principiului individualizarii. Iar in cazul femeilor dorinta de a fi diferita ar trebui sa fie acuta, o nevoie innascuta de a se diferentia de celelalte. Read more
Simplitatea ca moda
Din categoria poze facute la marsul pentruBucuresti pe 11 mai cand, in loc sa fac poze demonstrantilor, am facut poze accesoriilor acestora…
Doua maicute catolice parte din ordinul Missionaries of Charity infiintat de Maica Teresa.
Straiele calugaresti pe care le recunosti imediat (inca o data multumita Maicii Teresa), inspirate din sari-ul indian, combinatia contrastanta intre alb si albastru, jacheta belumarin parte din “uniforma standard” si gentutele.
Gentute din panza de bumbac bleumarin (practic doua petece de material cusute pe margini) si manere de lemn. Fara alte decoratii, adaosuri, fara cruci sau sfinti pictati, fara captuseala, fermoare, inchizatori magnetice sau bretele de umar. Simplitate a culorilor, a formelor, a materialelor. Si, totusi, in ochii mei, atat de frumoase aceste genti, atat de demne maicutele cu ele in brate sau in mana.
Si ce sursa uimitoare de inspiratie se pot dovedi a fi!
Simplitatea ar trebui sa fie o moda inainte de toate. Nu saracia sau lipsa de atentie pentru imbracaminte si accesorii, ci simplitatea eleganta care se tine departe de supraaglomerarea cu detalii, culori si forme, simplitatea ca moda.
Cat de frumoase sunt manerele, atent taiate, slefuite si rotunzite pe margini! Cat de intensa culoarea lemnului!
Natural. Simplu. O lume intreaga de idei ce pot fi explorate pornind de la aceste simple gentute!
I think I might be up for the challenge.
Gentile SilViei sunt la Licitatii.Flu
Datorita Andrei de la Flu.ro, careia i-au placut Gentile SilViei, sunt de azi si pe site-ul lor, in cadrul unui proiect de licitatii cu scop caritabil.
In cadrul Licitatii.Flu tot ceea ce va fi licitat peste pretul de pornire al obiectelor, va fi donat unor organizatii caritabile.
Pentru moment proiectul este la inceput si suntem doar o mana de oameni care participam cu creatii. Dar vom fi mai multi. I can feel it in my gut.
Eu sper ca proiectul sa aiba sustinere, sa capete amploare si sa devina atat o platforma de lansare pentru designeri/ artisti/ creatori, cat si o ocazie de a-i ajuta pe cei care au nevoie.
Asa ca sustineti Licitatii.Flu si daca va place ceva, licitati.
Ah, si am si un profil de designer aici. E tare dragut. Andra mi-a cerut initial un mini CV; ma gadeam ca imi va face ea profilul si va scrie ceva la persoana a 3-a, un mic articol. Dar a pastrat ceea ce i-am scris eu intr-un email in care mi-am aratat adevarata fata si boala, verbositatea excesiva. Si ii multumesc ca mi-a lasat povestea la persoana intai pentru toti cei care vor fi curiosi sa stie cine sunt.
E o iguana, e o pisica…e o geanta Priscilla Snyder
E o iaguana! E un cameleon! E o pisica! Ba e un catel!
Nu! Este o geanta Priscilla Snyder.
Mare e gradina Domnului si a gentilor aproape la fel de mare. Creatorii de genti, marile si micile case de moda, fabricantii de posete din toata lumea au abordat cam orice tema si forma atunci cand vine vorba de design in the bag universe. De la genti in forme simple, curate, geometrice precum gentile plic ale anilor 50, la gentile supradimensionate ale ultimilor ani sau la gentile-fantezie sub forma de gargarite si libelule, posetele au luat cam orice forma posibila si imposibila si au fost fabricate din cele mai obisnuite sau neverosimile materiale.
Poze, poze, poze
Spuneam ca pe 11 mai am participat la un mars pentru Bucuresti si ca am fost responsabila cu pozele.
Pentru doritorii de mai multe informatii, mergeti aici, pentru cei curiosi ce poze mi-au iesit aici.
Enjoy!
Preferatele mele mai jos.
Cred ca avem un fashion icon in devenire care stie cum sa combine fara a exagera stilul casual, blugii, cu hainele de inspiratie folclorico-etnica, hainuta si esarfa tyroleze.
11. Cuvintele
Am căutat simţurile. Astăzi şi ieri şi-n cuvintele dintotdeauna, mereu în vârful buricelor degetelor mele, am căutat simţurile. Am căutat printre cuvinte şi în cuvinte, printre literele lor schimbătoare, gustul spumos al îngheţatei de nuci pe care am mâncat-o într-o noapte ce se sufoca sub căldura oraşului, mirosul fierbinte, în nări usturător, de fân umed abia cosit ca al pielii tale atunci când dormeai lângă mine, culorile cenuşii - apăsătoare ale cerului înainte de vreo furtună de toamnă, senzaţia aspră a lânii netoarse ce zgârie gâdilător pielea palmelor întocmai ca absenţa ta.
Geanta Victoria’s Secret
Duminica am fost la un mars de protest, sa fac poze, sa marsaluiesc, sa ma plimb prin Bucurestiul meu atat timp cat va mai fi al meu si nu un oras post-apocaliptic, plin de nori de smog si oameni tristi.
Printre poze cu protestatari, jandarmi si pancarte, nu am putut sa nu ma abtin sa fac click si catorva genti. Ca cea de mai jos, surprinsa in fata Catedralei Sfantul Iosif, la bratul unei doamne foarte elegante, care tocmai iesise din catedrala, de la slujba.
O geanta simpla la prima vedere, forma curata, materiale obisnuite, dar chic, cu accente de roz Barbie, cat sa fie tinereasca si totusi nu adolescentina. Cu tot cu brand-ul la vedere: “Victoria’s Secret”, daca roz-ul, trademark al brandului de budoar, nu era deajuns.
Daca sunteti atente, doamna are doua genti; a doua, neagra si destul de anosta, este ascunsa in spatele acestei gentute stil tote, care joaca mai mult rolul de port-documente sau de servieta de duminica (cred ca tocmai am inventat ultimele expresii :-), deh, asta e, nu am putut s ama abtin).
Enjoy!
10. Capul
Aveam 4 ani când am fost dusă pentru prima dată la psihiatru sau, mai bine-zis, la psihiatrul pediatru. În mijlocul parcului, cu câteva săptămâni înainte, începusem să plâng şi să lovesc o femeie care în trecerea ei, în grabă, călcase pe firimiturile pe care eu le dădeam porumbeilor şi, astfel, lăsase săracele păsări flămânde. Ceea ce este mai ciudat este că acum simpla vedere a unei păsări, de la găină la vrabie sau la un simplu papagal, mă umple de scârbă şi mă oripilează. Penele acelea ce împrăştie un miros ce îmi aduce aminte de copilărie şi de cuibare de găini, de praf şi excremente amestecat cu miros de pui disperaţi şi mâncare regurgitată mă oripilează până în cele mai adânci cotloane ale fiinţei mele.
9. Somand si nu numai…cu un cosulet pe panza
Incep sa dezvolt un sentiment de vinovatie ca nu am scris de mult timp. In fiecare zi imi spun “Azi scriu si, de acum incolo, o sa scriu in fiecare dimineata”, dar ma iau cu una, cu alta si nu mai apuc sau mi se face lene…the usual.
Nu ca as duce lipsa de subiecte, am atatea de impartasit din the bag world dar…
Insa afara cam ploua, nu se hotaraste vara asta daca vine sau nu, azi chiar am fost nevoita sa imi pun plover (yuk!) si din nou m-am inhamat la o mie de lucruri: am promis ca ajut cu o traducere si acum citesc despre dendrocronologie si stomate in engleza (interesant but not my idea of fun), am niste genti in lucru si prin minte o mie de idei de modele noi, dar pana cand nu le termin pe acestea nu pot sa ma apuc de ele, meditatii ca de obicei, cursul de croitorie si tot asa mai departe.
Sincer mi-e dor sa fie cald afara, sa dau o fuga prin Ioanid si sa ma plimb in cerc pe alei asa cum fac cand ma apuca melancolia. Au inflorit castanii si miros asa de frumos…
Mai nou am facut si curat prin casa…si la propriu si la figurat, am eliminat elementele perturbatoare si nocive. De azi nu mai vorbesc cu ele. This is the new me, cum ma tot aude Zelda ca spune de la o vreme incoace si nu ma crede. But really, there is a new me. Si am si mutat mobila prin casa, asa, ca sa pecetluiesc the new me.
Iar pentru delectare va dau niste poze dintr-o expozitie la care am fost in Constanta, la Muzeul de Arta, unde pe panouri mari de 180 cmX 130 cm, ulei pe panza, trona Cosul Matildei care cam semana cu cosuletul meu de la Koziol. Ce nu face omul pentru arta sau artistul (aka Ioan Iacob, semnatarul tablourilor) pentru pictura sau femeia pentru genti…
-
Despre Fashionisme
-
Citim, recomandam, ne place