8. SilVia, 1 Mai si marea
7 Mai 2008
Din Povestile SilViei
Mi-am luat o vacanta. De 1 Mai . . . si nu numai. O vacanta departe de casa, de Bucuresti, de mine cea de aici, o vacanta departe de SilVia ca sa fiu Mona si departe de Mona ca sa fiu SilVia, o vacanta ca sa imi reinvat familia si sa reiubesc marea, o vacanta ca sa aflu ce vreau.
Ma descopar si ma redescopar pe mine de atat de multe ori in ultimele luni, incep sa imi aduc aminte incet ce imi placea odata, ma reindragostesc de toate lucrurile pe care le iubeam . . . si nu doar de lucruri.
Ma reindragostesc - in general de tot ce ma inconjoara, in particular de oameni.
Si din dragostea regasita apare energia de a vrea, de a putea, de a scapa de frica si de a merge mai departe.
Pe malul marii mi-am regasit copilaria petrecuta cu matusa mea, mi-am regasit cuvintele si puterea de a ma reindragosti printe fire de nisip. Era undeva pe plaja, aruncata. Dar am gasit-o. Si acum sunt fericita. Si trista uneori, dar fericita de trista ce sunt. Parca, parca, imi vine sa imi inchipui ca exist doar eu si nimeni altcineva.
Si mirosul care a ramas printre cearsafuri. Acel miros ma imbata in fiecare noapte si imi place amintirea doar acelor cateva ore si somnul grabit dinspre dimineata. Si visele care au aparut de pe piele, de printe perne, acolo unde am fost mai mult SilVia si mai putin Mona.
Cate lucruri mai am inca de invatat! Si cate mai am inca sa ii invat pe altii!
Comentarii
3 comentarii la “8. SilVia, 1 Mai si marea”
Trimite un comentariu
-
Despre Fashionisme
-
Citim, recomandam, ne place
Îi înveţi cum se trăieşte din amintiri (obsesii) erotice?…
Ma asteptam la mai mult de la tine…
Şi eu…