9. Somand si nu numai…cu un cosulet pe panza
10 Mai 2008
Din Povestile SilViei
Incep sa dezvolt un sentiment de vinovatie ca nu am scris de mult timp. In fiecare zi imi spun “Azi scriu si, de acum incolo, o sa scriu in fiecare dimineata”, dar ma iau cu una, cu alta si nu mai apuc sau mi se face lene…the usual.
Nu ca as duce lipsa de subiecte, am atatea de impartasit din the bag world dar…
Insa afara cam ploua, nu se hotaraste vara asta daca vine sau nu, azi chiar am fost nevoita sa imi pun plover (yuk!) si din nou m-am inhamat la o mie de lucruri: am promis ca ajut cu o traducere si acum citesc despre dendrocronologie si stomate in engleza (interesant but not my idea of fun), am niste genti in lucru si prin minte o mie de idei de modele noi, dar pana cand nu le termin pe acestea nu pot sa ma apuc de ele, meditatii ca de obicei, cursul de croitorie si tot asa mai departe.
Sincer mi-e dor sa fie cald afara, sa dau o fuga prin Ioanid si sa ma plimb in cerc pe alei asa cum fac cand ma apuca melancolia. Au inflorit castanii si miros asa de frumos…
Mai nou am facut si curat prin casa…si la propriu si la figurat, am eliminat elementele perturbatoare si nocive. De azi nu mai vorbesc cu ele. This is the new me, cum ma tot aude Zelda ca spune de la o vreme incoace si nu ma crede. But really, there is a new me. Si am si mutat mobila prin casa, asa, ca sa pecetluiesc the new me.
Iar pentru delectare va dau niste poze dintr-o expozitie la care am fost in Constanta, la Muzeul de Arta, unde pe panouri mari de 180 cmX 130 cm, ulei pe panza, trona Cosul Matildei care cam semana cu cosuletul meu de la Koziol. Ce nu face omul pentru arta sau artistul (aka Ioan Iacob, semnatarul tablourilor) pentru pictura sau femeia pentru genti…
Comentarii
Trimite un comentariu



