Asa incepe saptamana … luni

17 Iunie 2008 
Din -isme personale

gentilesilviei_atelier_029.jpgCand ai propria afacere sunt doua perspective din care te poti privi, fie esti your own boss, fie esti self-employed.

Avantajul de a fi your own boss este ca poti sa it iei pauza cand vrei. Ai chef sa mergi sa iti cumperi o inghetata, mergi; ti s-a nazarit miercuri la 11 dimineata ca trebuie sa iti cumperi pantofi pentru petrecerea de sambata , te duci si iti cumperi pantofi; ai pofta de salata de rucola cu parmesan de la nu-stiu-care restaurant, te sui in masina si mergi la nu-stiu-care restaurant.
Programul este al tau sa il administrezi, sa decizi cand lucrezi si cat lucrezi, dar si rasplata vine in functie de munca.
Dezavantajul este ca atunci cand esti your own boss iti calculezi la sange cheltuielile, vrei sa iti reinvestesti toate veniturile in speranta ca afacerea va creste precum Fat-Frumos, intr-un an cat altele in zece, si de aceea esti tare zgarcit cand vine vorba sa iti dai singur salariul (aici a vorbit economistul din mine).

Avantajul de a fi self-employed este ca nu trebuie sa dai raport nimanui, lucrezi dupa cum te taie capul si pui in aplicare cam orice idee traznita iti trece prin cap. 1-0 pentru departamenul creativitate.
Dezavantajul de a fi self-employed este ca nu e nimeni altcineva sa isi asume responsabilitatea pentru prostiile pe care le faci sau pentru oalele tale sparte. Conform zicalei you brake it, you buy it. 1-1, egaleaza factorul responsabilizator.

Toti vrem sa fim self-employed and our own boss. Asta inseamna in primul rand mult mai multe ore de munca, infinit mai putin timp liber decat daca ai lucra pentru altcineva, bani mai putin la inceput sau chiar deloc si multe nopti albe. Dar daca depui efort, iti place ceea ce faci si crezi in proiectul tau, mai mult ca sigur ca vei ajunge sa castigi mai mult decat ai castiga lucrand pentru altii si vei avea satisfactii mai mari. Ma rog, asta peste ani si ani, exact cum spune cantecul.
In continuare vei munci mai mult decat o fac cei din jurul tau, dar pentru 10 luni de munca nebuna, cu nopti nedormite si multe privatiuni, ai 2 luni de belfereala si stat la soare oriunde in lume vrei tu.
Pentru mine aceste 2 luni de tandaleala ar fi in Vama Veche cu un laptop sub o umbrela, pe plaja, scriind romane.

Asta a fost o prefata cam lunga pentru a ajunge la ziua de luni, 16 iunie, din uimitoarea viata a mai mult SilViei, mai putin Monei in ultima vreme.
Fiind my own boss am decis sa ma trezesc la 8 jumatate in loc de 7 si fiindca sunt sefa am decis sa iau pauza la pranz si sa mananc in oras, Sex and the City style, cu o prietena. Salate, apa plata si Cola light, sa ne protejam siluetele silfide (autoironia nu putea lipsi).

Dar fiind self-employed a trebuit sa merg si la vanatoare de materiale pentru genti.
Decizie neinspirata, ar fi trebuit sa ma limitez la materialele din stocul supra-normativ propriu. Nu numai ca nu am gasit ceea ce cautam, in plus am ajuns la realizarea ca trebuie ca nu exista materiale mai urate nicaieri altundeva decat cele din Bucuresti. Si de mai proasta calitate. Simteam o mica depresie cum ma gadila in colt de ochi si prin stomac. Nu m-am lasat insa si tot am cumparat ceva, fericita ca dupa indelungi cautari si scormoniri, am gasit o textila care sa merite efortul si banii.

Surpriza, surpriza. 16 iunie nu a fost ziua mea. Ajunsa acasa, constincioasa de felul meu, am spalat materialul si de acolo depresia a inflorit precum dungile rosii ale materialului cumparat care “au inflorit’ de o frumusete rara in apa. Si apa s-a facut rosie si materialul alb s-a facut rosu si el, iar eu am vazut rosu in fata ochilor. La figurat, nu numai la propriu.

Rezultat: una bucata material compromisa, pierdere in buget care trebuie acoperita cumva, draci din belsug si depresie aferenta.
Alt mare dezavantaj de a fi your own boss + self-employed este ca mai rar sau mai des ai cate o criza in care te intrebi ce naiba faci, nu ar fi mai bine sa lasi tot balta si sa te angajezi undeva unde altii isi asuma responsabilitati in locul tau si tu doar executi ordine de natura “muncim, nu gandim”? Asa m-a prins si pe mine. Si tot de la un material de in alb cu dungi rosii care a avut impertinenta sa iasa la spalat si sa se auto-pateze. Ca….ca cam asa:

img_7084.JPG

A trebuit sa ii fac poze. Nu m-am putut abtine. Lumea trebuie sa impartaseasca cu mine aceasta suferinta textila.

Dupa lungi disperari, concluzia suna astfel: nu renunt. Prefer sa ma chinui eu pe mine decat sa-i las pe altii. Eu sunt fericita, mai fericita decat am fost vreodata, fac ceea ce imi place si nu am cum sa nu reusesc. Iar de maine trebuie sa incep sa caut depozite de materiale prin Ardeal sau elsewhere si sa renunt sa mai sper ca printre tonele de metri de uratenii textile din Bucuresti voi gasi vreodata un material de buna calitate, fara adaosuri grosiere de elastan, cu imprimeuri decente.

Sau branch out si incep eu sa import materiale. Undeva in lumea asta trebuie sa existe ceea ce caut. Na , asta idee de business. Asa vin ideile bune, din greseli cuplate cu crize si depresii. Eu, my own boss, vreau sa vad rezultate de la mine, the self-employed person.

Comentarii

Trimite un comentariu