Another week has gone by ( or bye-bye)

21 Iunie 2008 
Din -isme personale

sc.JPGLa mine saptamana se termina sambata, saptamana noua incepe, SilVia-logics, duminica, de aceea sambata se sta si duminica se munceste.

Asa ca pot sa rasuflu usurata…sau nu chiar (am lucrat toata saptamana si totusi nu imi dau seama la ce), sa stau un pic ca este sambata, sa imi pun parul pe moatze sau pe ce mai e la moda acum sa il pui si sa ma duc la cununia civila a Alinei. Mi-am cumparat si pantofi noi pentru ocazie, centimentrii multi si amenintatori pe fiecare dintre cele doua tocuri. Promit sa pun poze.

Dar sa revenim la saptamana care fuse si se duse. Munca multa, ar zice unii, as zice si eu, daca pentru mine nu ar fi si distractie si relaxare.
Paradoxul lucrului manual, al cusutului si al croitului, este ca, desi operatiunile implica foarte multa atentie si concentrare, desi lucrul este foarte migalos si time-consuming, nu ai ocazia sa gandesti decat vreo doua zile pe saptamana. Sunt acele doua zile in care gandesti tiparele, le calculezi, le tai, alegi ate, materiale si accesorii si decizi ordinea in care o sa desfasori operatiunile.

Apoi restul zilelor, cele in care cosi, pictezi, brodezi, imbini si iar cosi, e liniste. Nu neaparat in jurul tau, dar in mintea ta. In alte cuvinte canta greierii acolo sus, in mansarada (si creierii for that matter): Cri-cri.

Mintea e goala, nu sunt operatii de fizica cuantica ce trebuie rezolvate in legatura cu amplasarea unui buzunar sau a unei captuseli, asa ca ai timp sa te gandesti.

Sa te gandesti la multe, la cainii vagabonzi, la maritis, la copii din Africa, la seceta si lacuste, la cum naiba faci sa speli nu stiu ce pantofi, la cumparaturile pe care ar trebui le faci, la ce rochie o sa porti cand o sa te intalnesti cu El (si ce pantofi sa asortezi…hmm, ar trebui sa asortezi si desuurile? oare?, la pretul barilului de petrol la Bursa din Londra si asa mai departe. Si mintea rasneste, rasneste, mainile cos si iar cos, simti ca innebunesti fiindca in atelier nu mai e nimeni pe care ai putea sa il/ o stresezi cu intrebarile interminabile, te imbolnavesti de scenarita cronica si realizezi ca munca asta nu este pentru depresivi. Sau pentru over-analyzers.

Incepi sa te intrebi (da, te intrebi din nou, este ceea ce stii sa faci cel mai bine) daca nu ar fi cazul sa dai si pe la doctor. O pastila, doua si problema ar fi rezolvata, fara intrebari de genul “De ce nu au mancare copii din Africa?” sau “De ce nu ma iubeste nimeni?”.

Uimitoarea putere tamaduitoare a lucrului manual este ca functioneaza precum o meditatie budista si, din cand in cand, ai un moment de tacere interioara. Atunci apare cate un raspuns uimitor, la care stii ca nu ai fi putut sa te gandesti singur. Vreun material, vreo ata sau vreo geanta ti l-a soptit sigur: nu prea ai nevoie de pastile, asa esti tu.
Unde ar mai fi farmecul SilViei fara atacurile de panica si al Monei fara depresiile aferente “Eu nu ma descurc. Cusatura asta nu a iesit bine!”, al SilViei fara Mona si al Monei fara SilVia?

Problem solved, imi spun. e sambata, astazi stau. maine o sa imi bat capul cu tipare care nu ies, timp care nu stie sa se dilate cand am eu nevoie, ate care se rup si materiale carora le ies culorile cand au chef ele.

Comentarii

2 comentarii la “Another week has gone by ( or bye-bye)”

  1. madz 24 Iunie 2008 12:50 am

    busy bee! mai usor cu meditatia budista.. we want more action!! astept ca GS (ai devenit deja o prescurtare :D) sa ajunga la mare! “la brat cu tine” goes sandy!
    from russia..oops constanta ..with loove.
    ur sis.

  2. Sambata fuse cununie : FASHIONISME SI ALTE “-ISME” 24 Iunie 2008 11:36 am

    […] care tocmai am trecut, dupa ce am stat, am fost la cununia […]

Trimite un comentariu