Drumul ce duce de la echer si creion la o geanta si care trece si printr-o padure
25 Iunie 2008
Din Gentile mele handmade
De la un echer si un creion la o geanta nu este un drum lung. Iar moda, accesoriile si lucrul manual nu implica doar creativitate.
Drumul catre o geanta este mai intai unul matematic si mai apoi unul creativ, caci in primul rand trebuie sa stii sa iti gandesti tiparul pe hartie, sa stii sa iti calculezi unghiurile, pensele, distantele intre bretele, adancimea unei genti, rezervele de coasere sau circumferinta unui cerc, apoi sa fii capabil sa calculezi necesarul de materiale si sa transpui tiparul de pe hartie pe material.
E un intreg puzzle, matematic desigur, in care trebuie sa tii cont de nenumarate lucruri - firul drept al materialului, lungimi si latimi, urzeala - invatand sa croiesti tipare irosind cat mai putin material.
Incepi sa devii un mic zgarcit: Cum poti transpune tiparul, cum il poti roti, invarti si amplasa pe material tinand mereu cont de reguli, astfel incat sa scoti cat mai multe fete de genti din cat mai putin material? Economia, la propriu si la figurat, bat-o vina!
Asa ca drumul catre o geanta incepe inevitabil cu un echer si un creion, asezonate cu un centimetru de croitorie si cateva bolduri, mai intai pe un carton si mai apoi pe material. Si trasezi drepte si unghiuri drepte, linii de cusaturi si adancimi de pense, delimitezi rezerve de coasere, dreptunghiuri, patrate, trapeze ( sau trapezuri???? hmmm…), cercuri si arcuri de cerc mai ceva ca la geometrie. Unde mai pui ca inveti sa folosesti instrumente precum florarul. Da, florarul, acel instrument din setul de rigle, raportoare si echere care ramanea mereu nefolosit si pe care il botezam “saniuta” sau “balansoar”.
In poveste drumul trece mereu printr-o padure care pare nesfarsita, dar care este plina de surprize nebanuite, de animale de basm (ca doar de aceea e poveste) si de probe pe care eroul trebuie sa le infrunte cu curaj si rabdare pentru a ajunge la Ileana Cosanzeana. Sau la Fat-Frumos.
Drumul gentii trece si el printr-o astfel de padure unde creaturile de basm cu trei capete sunt masinile de cusut si triplockurile cu patru ate, surprizele nebanuite sunte materialele care au o personalitate proprie si se comporta dupa cum vor ele nu dupa cum ai vrea tu, iar surprizele nebanuite te asteapta la sfarsit cand, dupa zeci de cusaturi triple, duble si in zig-zag, dupa tigheluri si surfilari pe toate fetele si in toate directiile, poti in sfarsit sa rasufli usurat si sa te joci.
Este exact ca atunci cand prea frumoasa Vasilissa, dupa ce a fost urmarita prin padure de Baba Cloanta care calatorea intr-o piua de lemna, junge in regatul de pe malul marii unde stie ca il va gasi pe printul ei. Cam la aceasta halta de pe drumul gentii te apuci sa pui funde, sa cosi margelute si paiete, sa cosi nasturi si sa brodezi fluturi.
Dupa aceea mai este un singur pas - sa afli unde exact in regat este printul. Astea sunt cusaturile finale, cusaturile care aduna la un loc toate elementele puzzle-ului: fete de geanta, foi de captuseala, buzunare, bretele, snururi si inchizatori ce pana atunci stateau oranduite pe mese, in asteptare.
Si dupa ce ai tras si ultima cusatura, te dai jos de pe cal dupa lungul drum - te ridici de la masina de cusut, te indepratezi cativa metrii ca sa il vezi pe Fat-Frumos mai bine. Si vezi ce se vede mai jos, caci la sfarsitul unui drum care incepe cu un echer, un creion si o bucata de material sta mereu o geanta care vrea sa fie . . . la brat cu tine!
Iar aceasta este prima geanta de pe “linia de asamblare” care poarta cusuta in interior prima eticheta “Gentile SilViei”.
Comentarii
2 comentarii la “Drumul ce duce de la echer si creion la o geanta si care trece si printr-o padure”
Trimite un comentariu










Chiar merita geanta mea sa aiba un post dedicat, la cat de frumoasa e!
Daca avea un sistem de inchidere mai solid, nu scapa de a doua zi! Asa, tropai de nerabdare s-o afisez pe plaja din Tenerife!
e o adevarata incintare sa intilnesti oameni pasionati si talentati. frumoase genti ai tu silvia….:)