Posted by SilVia on 27 Iulie 2008
Vad ca toate gandurile mele de mutare au generat valuri mari in jurul meu, de la cei cunoscuti la cei mai putini necunoscuti.
Zelda mi-a spus ieri la telefon ca prea e asa dintr-o data si sunt euforica si am mai fost eu euforica acum cateva saptamani sau luni si apoi …. Apoi s-au intamplat unele, atlele, lucruri asupra carora nu am avut musai control. Ce sa-i faci?! Nu intotdeauna socoteala de acasa este egala cu cea din targ. Pleci sa cumperi kiwi si mango si te intorci cu cartofi uneori. Sunt si cartofii buni la ceva cand nu gasesti fructe exotice. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 25 Iulie 2008
Intr-o viata de om strangi multe lucruri … strangi amintiri, strangiri iubiri, unele implinite, altele esuate, strangi haine si pantofi prea multi, strangi carti, care primite, care cumparate, care citite din scoarta in scoarta, care nedeshise niciodata, maruntisuri, suveniruri, poze, scrisori, primite, trimise, furate, netrimise, scrise in graba, scrise plangand. Intr-o viata de om in medie de 60 si, 70 de ani strangi o groaza de prostii.
In 5 ani de viata descoperi ca strangi la fel de multe minuni si prostii si nu iti dai seama unde au incaput toate, cum ai avut timp sa le acumulezi pe toate si cati bani trebuie sa fi investit in ele de-a lungul timpului. Pesemne destui bani incat ai fi putut sa iti cumperi, in loc de mii si mii de maruntisuri si prostioare, cateva lucruri putine dar bune.
Asa si cu mine. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 23 Iulie 2008
Sambata a fost nunta Alinei. A fost pentru prima data cand intram intr-o biserica pentru o nunta. Sentiment ciudat, de nelalocul meu, convingerea ferma pe parcursul intregii ceremonii ca Isaii dantuind, rochii albe cu crinolina si lumanari mari nu sunt de mine.
Pesemne ca undeva printre miile de gene responsabile pentru ceea ce suntem, undeva intre gena care ne predispune sa o luam fie mai mult la dreapta, fie mai mult la stanga si gena responsabila pentru culoarea parului, zace gena care ne da predispozitia de a fi sotii. Unele dintre noi o avem, altele nu, de unde rezulta ca some of us are good wife material, some aren’t. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 21 Iulie 2008
Explodez in orasul asta. Trebuie sa fug, sa imi racoresc creierii in caldura de afara ca de cea din casa m-am saturat. Ce-i drept, o mai vantur cu aerul conditionat, dar prea mult aer conditionat, prea multa energie consumata, rezulta poluare. I know, I’m crazy.
Imi dau libersa singura, iau o pauza mai lunga, ma plimb pe strazi, ajung la carturesti. Caut ceva, nu prea stiu ce, dar cand o sa gasesc o sa imi dau seama. Asa e mereu.
Pana la urma gasesc, “Eco-chic and the fashion paradox”. Ce bine, chiar ce cautam. O carte despre ecof-friendly techniques in industria modei si paradoxul de a incerca sa fii eco at all costs dar de a nu putea. Industria modei este printre marii poluanti ai planetei. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 15 Iulie 2008
There is always a “before” and an “after”.
La sfarsitul saptameni trecute ma luptam cu mese, canapele si scaune, week-endul a stat sub semnul demontarilor si montarilor de mobila, iar saptamana asta stau la noile mese pictand.
O mica parte din schimbarea planificata s-a incheiat si arata cam asa. . . ↓ WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 10 Iulie 2008
Genti handmade la Gentile SilViei. Check them out.
www.gentilesilviei.com
Posted by SilVia on
E o vorba “This is the first day of the rest of my life”, un cliseu, dar ca multe clisee, inspaimantator de adevarat.
Azi am facut prima mare schimbare, am cumparat mobila pentru primul pas din mica mea extindere, atelierul de pictura si decorare. Mese, cutii, rafturi, the usual. Dar asta a insemnat si restrangerea vietii mele private intr-o singura camera, o intoarcere in trecut la vremea cand, in America fiind, stateam la camin si imparteam camera cu doua alte persoana iar intreaga mea viata putea fi impachetata in doua valize.
Facand curat am dat peste urme ale povestilor din ultimii 6 ani, haine de la Londra, pantofi purtati o singura data la o anumita petrecere, jurnalele tinute in gimnaziu “viermele de galbeazala” included (alinutze stie de ce), ursul de plus care a calatorit peste tot in lume cu mine si doi trandafiri uscati agatati din tavan in dreptul patului meu. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 9 Iulie 2008
Pentru cei care stiu, asta este eterna poveste. Pentru cei care nu stiu, poveste e cam asa:
Am plecat de acasa la 16 ani inarmata cu ceea ce eu as numi mult curaj (iar altii multa inconstienta) si destul teribilism cat sa imi ajunga pentru cateva zeci de vieti de adolescent. Am haladuit cu scop ceva timp si cand m-am intors acasa, definitiv, la 22 de ani, eram deja crescuta, intarcata cum s-ar zice si no longer adapted to living with the parents. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 7 Iulie 2008
Cred ca cea mai mare satisfactie pe care o poate avea cineva care lucreaza in universul acesta eclectic al handmade/ artizanal/ design/ moda este sa vina un client si sa comande a doua oara. Banuiesc ca un client care vine si a treia data va fi o satisfactie si mai mare, dar sa nu zicem Hop! pana nu am ajuns acolo.
Pana atunci ma confrunt cu the growing problem of reccurency. Mai intai erau acei recurrent visitors care imi apareau in monitorizarile traficului de pe site si de pe blog. Bunnnn.
Acum sunt si reccurent clients. Clienti care imi dau comezi ce imi stimuleaza manualitatea si creativitate. Uite de asta imi iubesc eu clentii. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on
Fericirea nu vine niciodata de una singura, ci mereu acompaniata. Happiness always comes in bad company, ar spune proverbul daca ar exista.
Pentru fiecare sentiment de multumire de sine, de impacare cu ceea ce esti si ceea ce faci apare cate un sentiment acut de dezamagire, de disperare sau de sfasiere. Exista o lege a compensatiei care nu te lasa sa te simti nici prea fericit, nici prea mizerabil pentru prea mult timp caci exista un echilibru in toate.
Povestile SilViei devin in ultima vreme o unica poveste, o poveste ce mie imi pare frumoasa, dar o poveste care consuma, cere, pretinde, o poveste care nu este inteleasa de multi, o poveste care stie sa-mi implineasca visurile. Iar visurile la care tii cel mai mult sunt si cele mai greu de realizat si fiecare dorinta arzatoare cere un sacrificiu in a da. Sau, cel putin, asa imi pare. Si atunci cand simplul acta de a renunta pentru a-ti imlini visul nu este indeajuns, mai primesti si palme sau proverbiale suturi in fund. WAIT! There is more to read… read on »
