Genti din piele de dragon

9 Iulie 2008 
Din Povestile SilViei

monkey-crossing-bridge-over-dragons-1024.jpgPentru cei care stiu, asta este eterna poveste. Pentru cei care nu stiu, poveste e cam asa:

Am plecat de acasa la 16 ani inarmata cu ceea ce eu as numi mult curaj (iar altii multa inconstienta) si destul teribilism cat sa imi ajunga pentru cateva zeci de vieti de adolescent. Am haladuit cu scop ceva timp si cand m-am intors acasa, definitiv, la 22 de ani, eram deja crescuta, intarcata cum s-ar zice si no longer adapted to living with the parents.
Asa ca am strans din dinti cateva luni, am impartit patul cu cei noi doi copii ai parintilor (cam blanosi, ce-i drept, si catei pe deasupra), am dus un pic de munca de persuasiune and I got my wish. M-am mutat singura.

Am avut intotdeauna norocul cu parintii pe care ii am care au putut sa imi dea mereu ceea ce aveam nevoie, care au stiut totusi sa nu ma caute intre coarne prea mult si care m-au “rasplatit” si pentru succese ( sau o fi “succesuri”? hmm, pesemne “succesuri fara esece”) si pentru toane si hachite.

Cand m-am intors acasa parintii mei reusisera sa-si implineasca visul de o viata, o casa pe pamant, mutandu-se din paratamentul in care imi facusem eu valizele la 16 ani cand am plecat de”acasa”. Numai ca pentru mine casa cea noua nu era “acasa”, iar “acasa” era goala, nelocuita si in pericol sa fie vanduta.

Ce nu fac parintii ca sa isi multumeasca copii?! Mai orice. I got my wish, apartamentul a fost al meu, in al doilea an de facultate m-am mutat singura intr-un apartament curat, frumos si aranjat exact cum mi-am inchipuit, dar care a venit cu o mica surpriza. In pur stil caracteristic, parintii mei m-au “rasplatit” si cum am avut hachite, sa stau singura, mi-au facut si un house warming gift “Casa ai, acum, descurca-te singura!”.

Ma rog, nu chiar 100% singura, din cand in cand mai mergeam sa imi fac piata in frigiderul lor. Oricum rau nu mi-a fost.

Au iesit doua lucruri buna din asta.

Primul lucru bun a fost lectia data de parintii mei, sa ma descurc singura. Asa am inceput sa dau meditatii, la inceput putine , apoi din ce in ce mai multe, am facut acest lucru 4 ani, am invatat multe si i-am invatat pe altii, am descoperit cat de bine te simti cand stii ca acel copil cu care ai lucrat a luat bacul cu nota buna, a intrat la facultate sau a luat cea mai buna nota din clasa.

Al doilea lucru bun a fost incapatanarea mea. Cine avea sa stie ca aproape 5 ani mai tarziu dupa infama mutare aceasta casa a mea avea sa imi foloseasca pentru un scop mai important decat o simpla hachita. Acum este si munca mea, serviciul pentru care ma trezesc in fiecare dimineata (sau in alte dimineti nu ma trezesc ca oricum nu am dormit toata noaptea) si trec din dormitor in atelier. Copilul creste si, precum mama sa, vrea si el casa lui, cere mai mult. Asa ca redecoram, eu si copilul meu. Ii fac loc din atelier si in restul casei, imi restrang viata intr-o singura camera si imi aduc aminte cu drag de anii in care am trait cu intreaga viata in doua valize. Presimt ca o sa ajung sa traiesc in debara, dormind ca liliacul, agatata de tavan, pe verticala. I shall entertain people in the pantry on the second shelf on the right, next to the rice cooker and just left of the strainer.

In curand camera de mai jos, care incepuse prin a fi locul de luat masa pana l-am transformat in birou provizoriu de unde iau comenzi, raspund la emailuri si imi tin hartogaria aferenta businessului, se va transforma in spatiu de pictat, brodat si alte accesorizari pentru a lasa loc mai mult masinilor de cusut din atelier. De saptamana viitoare se vor lafai singure, singurele in atelier.

atelier.jpg

Urmatoarea la redecorat este sufrageria. O transform in birou / spatiu de primit clientii / loc de prezentare genti.

Ultimul pas va fi dormitorul, dar pana sa fac si aceasta mutare trebuie sa ma antrenez sa dorm la verticala in debara sau sa fac the unspeakable - sa ma mut cu parintii. Poate totusi gasesc un print cu castel. Dar nu il vreau pentru coabitare ci pentru contract donatie dungeons and dragons cu libertate totala de a transforma temnita in ateliere de creatie si pentru a exploata dragonii ca muncitori necalificati in industria textila. Care nu munceste la standardele impuse il transform in geanta!

Comentarii

Un comentariu la “Genti din piele de dragon”

  1. andamate 21 Iulie 2008 7:14 pm

    am gasit niste materiale pentru saltele…gri cu dungi albastre sau verzi…lat 1.10…la 8lei/m.Mie mi se pare si nanghinul pentru dosuri de perne interesant…sau materialele pentru sezlonguri.nu?

Trimite un comentariu