Imi impachetez viata . . .
Posted by SilVia on 25 Iulie 2008
Intr-o viata de om strangi multe lucruri … strangi amintiri, strangiri iubiri, unele implinite, altele esuate, strangi haine si pantofi prea multi, strangi carti, care primite, care cumparate, care citite din scoarta in scoarta, care nedeshise niciodata, maruntisuri, suveniruri, poze, scrisori, primite, trimise, furate, netrimise, scrise in graba, scrise plangand. Intr-o viata de om in medie de 60 si, 70 de ani strangi o groaza de prostii.
In 5 ani de viata descoperi ca strangi la fel de multe minuni si prostii si nu iti dai seama unde au incaput toate, cum ai avut timp sa le acumulezi pe toate si cati bani trebuie sa fi investit in ele de-a lungul timpului. Pesemne destui bani incat ai fi putut sa iti cumperi, in loc de mii si mii de maruntisuri si prostioare, cateva lucruri putine dar bune.
Asa si cu mine. Am ajuns in punctul in care trebuie sa imi strang din nou viata in cutii si sa ma mut. Este a sasea sau a saptea oara cand o fac, nici nu mai imi aduc aminte bine, oricum mult peste media nationala. S-ar putea spune despre mine ca am “mobilitate”, chiar prea multa mobilitate. Ma mut. Imi impachetez pantofi si haine si carti de care nu am putut sa ma despart si le-am carat dupa mine pe doua continente, pahare si farfurii pe care le-am cumparat cand m-am mutat in aceasta casa cu gandul ca voi avea cu cine sa o impart si vom da petreceri frumoasa pentru prietenii nostrii, imi imachetez toata viata si plec acasa la ai mei.
Ma intreb, in timp ce imi fac planul cum si ce sa impachetez, cum de am strans atatea lucruri in cinci ani de cand stau aici . Era o vreme cand viata mea se impacheta neatly in doua valize, acum doua camere nu imi sunt de ajuns. Apoi iau decizia sa-mi arunc o mare parte din viata asta. Poze fara noima, lumanari si lumanarele primite in dar pe care nu le-am folosit niciodata, haine I wouldn’t be caught dead wearing them dar pe care pentru some obscure reason le-am cumparat, o groaza de plante si plantuze in zeci de ghivece care mi-au transformat cas ain sera, cutii intregi de globuri si decoratiuni de iarna, farfurii de toate culorile si formele, patrate, negre, rosii, ovale, cu flori mari pentru vara, cu bordura argintii si stelute bleu pentru iarna, rame, talbouri, pahare de sampanie, coniac, apa, vin, vin rosu, vin alb . . . o mie de prostii care nu mi-au folosit si nici nu vad sa imi foloseasca. Sunt ferm convinsa ca as fi cumparat o garsoniera cu banii pe care i-am cheltuit pe toatea astea si nu ar fi trebuit acum sa ma mut cu “mami si tati”.
Ma consolez cu ideea ca oricum voi petrece zi de vara pana in seara la atelier si ca, in stilul propriu, voi dormi mai mult pe canapea in atelier decat in camera din casa parintilor. Iar acasa “la mami si la tati” nu va fi decat un loc in care sa imi depozitez viata care va fi ramas dupa ce voi fi intra cu buldozerul in ea, dupa ce voi fi aruncat sau facut cadou din ea pana cand are sa incape din nou snugly in doua valize.
Imi dau seama cat am poluat si la propriu si la figurat cu viata asta a mea, o groaza de lucruri care vor ingrosa stratul de gunoi in vreun landfill. Imi iau angajamentul ferm in fata mea sa nu mai cumpar porcarii de acum incolo, putine lucruri dar bune.
Si o sa le spun celor care vor sa imi faca cate un cadou si vor sa imi aduca prostioare deoarece nu stiu ce sa imi cumpere, ori sa nu imi faca cadouri, ci doar sa imi fie alaturi cand am neovie, ori, daca chiar nu se pot abtine, sa imi strecoare banii in pusculita ca sa ii reinvestesc in atelier. Uite asa o sa contribuie ei la propasirea tineretului . . . capitalist.
Intre timp, ca sa fiu eco-friendly precum pretind, incerc sa ma gandesc cine ar dori bucati din viata mea ca sa nu trebuiasca sa contribui la ingrosarea stratului de gunoi din gropile din jurul Bucurestiului.
Fatal error: Call to undefined function post_password_required() in /home/gentile/public_html/blog/wp-content/themes/bible-scholar/comments.php on line 12