Thursday, March 11, 2010
Posted by SilVia on 28 August 2008
Nu am avut niciodata senzatia asta ca traiesc intr-un acvariu, ca tara asta este mica, mult prea mica, asa cum o am de cand m-am apucat de genti. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 27 August 2008
Ma tot bate Mada la cap ca nu am mai pus nici pe site si nu am postat nici pe blog poze cu ce am lucrat vara asta. Am tot fost ocupata si nu am apucat sa o fac. Asa ca ma revansez acum.
Aceasta este una dintre comenzile care mi-au mers la suflet foarte mult in aceasta vara si care mi-a dat si foarte multe idei despre ce as mai putea lucra.
Posted by SilVia on 18 August 2008
Parca am dormit timp de 6 ani. Un somn lung, mult prea lung in care am uitat ceea ce era important pentru mine.
In week-end au venit fetele la mine , sora mea si verisoara noastra. Am dormit toate trei inghesuite in aceeasi camera (deh, dupa restrangerile de spatiu locativ…), am fost la cumparaturi impreuna, am folosit doar plase de panza si am cumparat mancare relativ sanatoasa, am mancat impreuna, la masa, frumos, cu tacamuri si servetele asortate (nu s-a mai intamplat asa ceva pe aici din cretacic, cred) si am si lucrat. Toate trei pentru Gentile SilViei.
Si dupa doar doua nopti nedormite pana la 4 dimineata, desenand impreuna, organizand viitoare participari la targuri si scormonind dupa noi idei pentru genti si nu numai, m-am trezit. M-am trezit din somnul asta pe care l-am dormit sase ani facand ceva ce nu mi-era menit. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 5 August 2008
Aseara am facut ceva necaracteristic mie, m-am culcat “devreme”, ceea ce in lumea mea inseamna pe undeva pe la 1. De dimineata nu am putut sa ma trezesc, imi parea ca am o mie de greutati agatate de pleaoape si de fiecare centimentru al corpului.
Am avut si o noapte agitata si my entire life flashed before my eyes in my sleep. Am visat genti si barbati, ce altceva?! WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 4 August 2008
Intr-o zi, nu-mi aduc aminte daca era cu soare sau nu, am primit un email. Un email de departe. Suna cam asa:
“Buna! Tocmai am descoperit gentile facute de tine. as vrea, daca se poate, sa am si eu una. adica cea cu fluturi :-)”
O comanda, o simpla comanda, am gandit. Am fost fericita in ziua aceea, prima comanda venita din afara Bucurestiului, si mi-am spus “Sunt pe drumul cel bun.”.
A fost frumoasa ziua aceea. Da, daca ma gandesc mai bine, a fost o zi cu soare. Asa am intalnit-o pe “My lady butterbug”. Si am devenit . . . am devenit prietene. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 2 August 2008
Nu prea ma pricep la ciuperci. Ca sunt ciuperci, manatarci sau ghebe, ca m’est egal.
Ciulama, pane, natur, ciuperca tot ciuperca ramane.
Dar ce te faci cand primesti o comanda de ciuperci (magic and all)? With a bag on the side?
Inghiti (si nu in sec), te “otravesti” si, contaminat fiind, incepi sa pictezi ciuperci peste tot. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 1 August 2008
Zilele astea mi-am dorit sa ploua, sa ploua mult si in Bucurestiul asta al meu, sa-mi spele tristetea acuta, deprimarea asta care m-a cuprins si imi pare ca nu o sa ma lase in curand.
As vrea sa muncesc mai mult decat o fac, dar sfarsec prin a ma tara dintr-un colt in altul pictand, taiand, cosand si totusi having nothing to show for it, as vrea sa alung sentimentul asta agasant de singuratate, dar ma inchid in mine, ma inchid in casa si nu imi doresc sa vad pe nimeni.
As vrea sa fiu cu Theo, sa ma lase sa-i alin suferinta, dar asa e cand unul iubeste si celalalt nu mai simte nimic, prezenta celui care inca iubeste devine agasanta , sufocanta pentru cealalta persoana. Si ma vad neputincioasa, nu ma pot ajuta pe mine, nu il pot ajuta pe el, nu pot face nimic.
As vrea sa ma descarc in fata cuiva, dar ceilalti au viata lor, nu mai vor sa o asculte si pe a mea. Ar fi trebuit sa le scriu anumitor persoane (imi pare rau Lore ca nu am scris) sau sa dau macar un telefon, dar nu gasesc energia sa o fac. Imi repet ca trebuie sa ies din starea asta, ca nu e decat o chestie de vointa, este de ajuns sa vreau si voi putea. Dar zilele se scurg la fel, eu nu gasesc acea vointa, orasul pare incremenit in augustul asta ciudat, ca nici un august pe care l-am cunoscut pana acum.
E noapte, am inca de lucru, m-as chirci intr-un colt al patului si as plange, poate as tipa un pic sa iasa raul asta din minte, dar nu o voi face. Ma voi aseza si voi coase si ma voi minti din nou ca e bine, ca nu-i nimic gresit, ca sunt doar obosita, ca daca sunt singura este pentru ca asa imi doresc, ca nu-i nimic, voi ajung in Vama la anul…la anul, da, la anul are sa fie mai bine, mult mai bine.
