Intr-o tara mica, intr-un acvariu

28 August 2008 
Din Kriticisme

quilting_fabrics.jpg

Nu am avut niciodata senzatia asta ca traiesc intr-un acvariu, ca tara asta este mica, mult prea mica, asa cum o am de cand m-am apucat de genti. 

Cand toata lumea se cunoaste cu toata lumea, cand si “marii” designeri si mai micii artizani isi cumpara materiale din aceleasi locuri, locurile acelea fiind niste banale magazine “de cartier” si nu niste depozite de materiale in adevaratul sens al cuvantului, cand exista doar trei mari furnizori de accesorii si produse de mercerie in tot Bucurestiul (si in toata Romania for that matter), cand dai nas in nas cu aceasi “creatori” cu pretentii trei zile la rand in aceleasi locuri in care si tu, un oarecare care lucreaza in jumatate de sufragerie transformata in atelier, iti cumperi nasturii si fermoarele, atunci stii ca traiesti intr-o tara mica. Provinciala. Cu tot cu mentalitatea-i provinciala.

_wsb_501x372_fabric.jpgSi nu e de mirare ca, atunci cand mergi pe strazi si te uiti in stanga si in dreapta, ca nu poti sa nu te abtii sa iti spui ca lumea este imbracata asa de prost. Inclusiv tu, din cand in cand.

Intr-o tara mica unde nu cumperi ceea ce iti doresti sau ceea ce ai vrea, ci ceea ce gasesti, intr-o tara mica in care nu iti permiti sa cauti ceva anume, ci sa cauti doar ceea ce exista, intr-o tara in care nu poti porni de la desen si sa ajungi la lucrurl finit, ci cumperi materialul si vezi tu dupa aceea ce poti face, intr-o tara ca astatraim zi de zi. Intr-o tara in care maroul, negrul si griul se plimba pe strazi nestingheriti, in care cizmele albe pana la genunchi si tricourile mulate cu paiete sunt ideea suprema de eleganta, intr-o tara in care toti purtam pantofi luciosi cu varful ascutit de si venetienii secolului cincisprezece s-ar rusina. Asta e tara mea.

P.S. - Trebuia sa spun si eu ce aveam pe sulfet, nu? Ca de aia am blog. Sic.

Comentarii

Trimite un comentariu