My lady butterbug

butterbug-bag-008.jpgIntr-o zi, nu-mi aduc aminte daca era cu soare sau nu, am primit un email. Un email de departe. Suna cam asa:

“Buna! Tocmai am descoperit gentile facute de tine. as vrea, daca se poate, sa am si eu una. adica cea cu fluturi :-)”

O comanda, o simpla comanda, am gandit. Am fost fericita in ziua aceea, prima comanda venita din afara Bucurestiului, si mi-am spus “Sunt pe drumul cel bun.”.
A fost frumoasa ziua aceea. Da, daca ma gandesc mai bine, a fost o zi cu soare. Asa am intalnit-o pe “My lady butterbug”. Si am devenit . . . am devenit prietene. Read more

Ciuperci, manatarci si ghebe … with a side dish of bags

mushroom-bag-006.jpg

Nu prea ma pricep la ciuperci. Ca sunt ciuperci, manatarci sau ghebe, ca m’est egal.
Ciulama, pane, natur, ciuperca tot ciuperca ramane.

Dar ce te faci cand primesti o comanda de ciuperci (magic and all)? With a bag on the side?

Inghiti (si nu in sec), te “otravesti” si, contaminat fiind, incepi sa pictezi ciuperci peste tot. Read more

Bijuteria mea speciala

bijuteria-mea-preferata_07_r.jpgbijuteria-mea-preferata_07_r.jpg

bijuteria-mea-preferata_07_r.jpgUna dintre preocuparile mele zilnice este sa verific de cateva zeci de ori site-ul Flu.ro sa vad ce lucruri s-au mai pus la licitatii, ce si cat s-a licitat si, cel mai important :-), cine si cat a mai licitat pentru gentile mele.

Pentru ca echipa Flu.ro este si dedicata si plina de idei frumoase si incitante pentru femei, au si concursuri cu premii pentru promovarea proiectului de licitatii. Premiile…. yuummm…. what a girl wants, what a girls needs.

Ultimul concurs m-a incitat si pe mine, mai, mai ca imi vine sa particip. Daca premiul este ademenitor, tema concursului este de-a dreptul . . . un adevarat “teren de joaca” pentru o fata” . . . Bijuteria speciala/ preferata. Read more

Melancolie

vama-mea.JPG

Zilele astea mi-am dorit sa ploua, sa ploua mult si in Bucurestiul asta al meu, sa-mi spele tristetea acuta, deprimarea asta care m-a cuprins si imi pare ca nu o sa ma lase in curand.

As vrea sa muncesc mai mult decat o fac, dar sfarsec prin a ma tara dintr-un colt in altul pictand, taiand, cosand si totusi having nothing to show for it, as vrea sa alung sentimentul asta agasant de singuratate, dar ma inchid in mine, ma inchid in casa si nu imi doresc sa vad pe nimeni.

As vrea sa fiu cu Theo, sa ma lase sa-i alin suferinta, dar asa e cand unul iubeste si celalalt nu mai simte nimic, prezenta celui care inca iubeste devine agasanta , sufocanta pentru cealalta persoana. Si ma vad neputincioasa, nu ma pot ajuta pe mine, nu il pot ajuta pe el, nu pot face nimic.

As vrea sa ma descarc in fata cuiva, dar ceilalti au viata lor, nu mai vor sa o asculte si pe a mea. Ar fi trebuit sa le scriu anumitor persoane (imi pare rau Lore ca nu am scris) sau sa dau macar un telefon, dar nu gasesc energia sa o fac. Imi repet ca trebuie sa ies din starea asta, ca nu e decat o chestie de vointa, este de ajuns sa vreau si voi putea. Dar zilele se scurg la fel, eu nu gasesc acea vointa, orasul pare incremenit in augustul asta ciudat, ca nici un august pe care l-am cunoscut pana acum.

E noapte, am inca de lucru, m-as chirci intr-un colt al patului si as plange, poate as tipa un pic sa iasa raul asta din minte, dar nu o voi face. Ma voi aseza si voi coase si ma voi minti din nou ca e bine, ca nu-i nimic gresit, ca sunt doar obosita, ca daca sunt singura este pentru ca asa imi doresc, ca nu-i nimic, voi ajung in Vama la anul…la anul, da, la anul are sa fie mai bine, mult mai bine.

← Previous Page