Cand un ceramist face genti

(pentru a viziona la o dimensiune mai mare toate imaginile de pe aceasta pagini, dati click pe imaginea dorita si apoi inca o data click cu lupa. Enjoy!)

Pe la inceput din septembrie primesc un telefon. Nu ca a primi un telefon ar fi un eveniment neobisnuit pentru mine, ci scopul telefonului este aici obiectul de interes.

Inca o data aveam sa multumesc Alinei ca m-a incurajat sa imi fac blog, Monicai ca mi-a lucrat cu multa atentie site-ul si blogul (ca sa poata si prostul de mine sa se descurce usor pe el) si propriului egocentrism care m-a impins de-a lungul timpului sa mai postez pe aici si alte lucruri mai mult sau mai putin artistice pe care le-am facut de-a lungul timpului in afara de genti.

Dar ca sa revenim la telefon. Cineva imi vazuse site-ul, blogul si lucrarile de ceramica. I-a placut ce a vazut si asa am fost invitata sa participi la un concurs care m-a uns pe suflet. Un concurs pe teme de design care isi propune sa sutina tineri artisti necunoscuti, care pana acum nu au avut ocazia/ norocul/ banii sa se faca cunoscuti. Sau locul unde sa se prezinte.

Asa s-a nascut site-ul Inspira prin gestul tau, sustinut de Tchibo.
Concursul si cafeaua se sustin reciproc conform dictonului I scratch your back, you scratch my back, concursul este o modalitate de promovare a brandului de cafea, cafeaua incearca sa faca un lucru admirabil si sa sustina artistii tineri si/ sau necunoscuti. Spun “si/sau” deoarece, cel putin in cazul meu, “necunoscut” simt ca mi se aplica, “tanar” nu stiu daca ma mai defineste de ceva timp.
Pentru a devia un pic, nici “artist” nu stiu daca m-as autointitula. Nu prea imi place aceasta titulatura, “artist” mai degraba NU defineste decat sa defineasca. Imi place sa imi spun “artizan” sau “mestesugar”. De altfel, in Anglia, ceramistii au o ghilda in care intra imediat ce termina studiile, ghilda ceramistilor, iar intr-o ghilda te definesti ca “mestesugar”, “artist”, in cel mai bun caz, te definesc altii, fie ca nu stiu cum altcumva sa iti spuna, fie ca iti spun asa deoarece apreciaza ceea ce faci.
Pentru mine insa pentru a ajunge “artist” trebuie sa parcurgi un drum lung pana reusesti sa aduci ceea ce faci la rangul de arta si de cele mai multe ori nu reusesti sa ajungi la capatul acestui drum.

Inspira prin gestul tau se doreste a fi o promotie prin care consumatorii Tchibo vor contribui prin cumpararea cafelei la o actiune cu parfum de mecenat. O parte din incasarile de pe urma vanzarii pachetelor de Tchibo va merge catre un fond din care, la sfarsitul promotiei, cei trei castigatori ai consursului vor primi bani pentru realizarea proiectelor propuse.
Concursul sustine trei domenii din sfera artelor aplicate - design interior, fotografie si design de genti. Dar pentru cei dornici sa afle toate detaliile promotiei si ale concursului, participantii si “desfasurarea ostilitatilor” cel mai bine este sa mearga la sursa.

Revenind la mine (me, me, me) si la frumosul blog, stand si cugetand intr-o seara pe canapea, inconjurata de foi, schite, creioane, caiete, carti, albume, reviste taiate, tuburi de lipici, acuarele si esantioane de materiale, mi-am zis ca ce loc mai bun decat propriul blog ca sa ma manifest plenar.
Proiectul pe care l-am propus in cadrul concursului il puteti gasi pe Inspira prin gestul tau, il puteti vota sau nu, puteti participa la promotie si puteti sustine concursul. Sau nu. Orice va face fericiti/ fericite. Dar cum eu ma intind mereu destul de mult, precum pelteaua, am simtit nevoia sa imi expun copilul creativ si acasa la mine, pe Gentile SilViei, ca doar e vorba de genti, nu?

Pentru Inspira prin gestul tau s-a nascut “Cand un ceramist face genti”, micul meu mare proiect, o incercare de a arata nu numai ca intre ceramica si genti nu este o cale atat de lunga, dar si ca trecerea aceasta poate sa para fireasca.

Cand un ceramist face genti

“Cand un ceramist face genti” are la baza doua idei care m-au obsedat de-a lungul timpului:

1. Trecerea de la ceramica la designul si manufacturarea de genti nu reprezinta sub nici o forma o ruptura, o schimbare totala de directie. Intre cele doua domenii, ambele ramuri ale artelor aplicate (sau 3D Design dupa cum sunt cunoscute in lumea anglo-saxona), ceramica pe filiera design interior - design industrial, designul de genti pe filiera design de accesorii - fashion design, pot fi identificate numeroase lemente de legatura, care pot arata ca un ceramist se poate apuca sa faca genti.

2. In design, cel mai eficient concept din punct de vedere vizual este si cel mai simplu - forme simple, linii curate, paleta de culori neaglomerata.
De cate ori se iveste ocazia, fie ca este in scris, fie ca este atunci cand am o conversatie cu cineva, nu incetez sa bat apa in piua pe aceasta tema. Cele mai de succes idei din lumea designului sunt si cele mai simple. Chiar si cele care par complicate pornesc de la ideea de “simplu”.
In moda una dintre “scolile de gandire” ne spune ca eleganta inseamna simplitate, supra-aglomerarea, supra-accesorizarea, exagerarea nu sunt cai catre atingerea elegantei.
In design atitudinea de cotofana - tot ce straluceste trebuie cules si dus in cuib - nu este cheia catre succes.

Daca cele de mai sus sunt ideile ghidatoare, cele doua cuvinte cheie ale proiectului meu sunt “trecere / translatare“.

Trecere - Trecerea de la ceramica la genti; trecerea de la gentile adolescentine, simpliste uneori, care accentueaza latura ludica pe care le lucrez acum, la genti mature, care accentueaza ideea de functional si de eleganta.

Translatare - Translatarea formelor si liniilor din proiectele mele de ceramica in formele si liniile unor modele de genti; translatarea anumitor materiale pe care le-am folosit in ceramica (altele decat lutul) in fabricarea gentilor - hartie, alama, cupru, aluminiu, pluta.

Cand am plecat la Londra sa “studiez Arta” nu imi inchipuiam ca aveam sa sfarsesc prin a ma specializa pe ceramica. Alesesem Londra deoarece era unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a studia restaurare si reconditionare de mobilier. La Londra am trecut succesiv si relativ rapid de la restaurare si reconditionare de mobilier la istoria artei, de la istoria artei la bijuterie, de la bijuterie la ceramica si sticla, cu o scurta trecere si prin perioada fashion design. Nici atunci, insa, nu ma imaginam desenand haine, tot accesoriile ma atrageau mai mult.

Proiectul la care am lucrat in cadrul modului de fashion pe care l-am facut a fost Moulin Rouge. Tocmai se lansase filmul lui Baz Luhrman si coordonatoarele modului de fashion s-au gandit sa ne trimita la cinema. Si la Victoria and Albert Museum care are o colectie interesanta de corsete vechi. Nu imi era sufletul la acest modul, dar proiectul mi-a placut, Fata de alti colegi m-am indragostit de Moulin Rouge si pe parcursul proiectului am mers sa vad filmul de mai multe ori. Corsetele sa gaseau de vanzare peste tot, de la H&M la Top Shop, si de atunci am ramas cu un corset roz imbracat in dantela neagra.

Tin minte ca mai mult decat ideea de moda, tendinta sau avangarda, mi-a placut intregul proces de research, zecile de planse desenate, cautarea de esantioane de materiale si explorarea diferitelor forme si culori. Am terminat proiectul mai repede (singura data cand am terminat cu zile bune inainte de deadline) si, chiar si acum, dupa atat timp, caietele de schite cu care ma mandresc cel mai mult sunt cele de la fashion design.

Cand a fost sa aleg specializarea, cu toate ca calificativele si evaluarile cele mai bune fusesera pentru modulul de fashion (scenografia a fost my personal worst, hated it), am ales ceramica.

Ceramica nu a insemnat numai lut, lut, lut. Ceramica a insemnat mai mult. Ceramica a imbratisat sticla si metalul, plasticul, hartia, o miriada de materiale pe care nu imi chipuiam ca aveam sa le folosesc.

Hartia este un material fascinant, fragila si totusi extrem de rezistenta. In ceramica, hartia este un material folosit destul de des. Banale foi de hartie, taiate, macerate si transformate in pulpa de hartie, sunt amestecate cu pasta de portelan pentru a obtine ceea ce se numeste paper porcelain. Paper porcelain este un material versatil si foarte maleabil, extrem de adaptabil, adecvat mulajelor si lucrarilor de ceramica mai sculpturale. Pupla de hartie face ca foile de portelan sa nu mai friabile, paper porcelain putand fi modelat si in cele mai contorsionate forme. In cuptor pulpa de hartie arde ramanand portelanul pur. Este uimitor cat de subtire poti rula foile de paper porcelain si ce grad de detaliu poti obtine.
Acum imi pare rau ca nu am fotografiat tot ceea ce am lucrat, nu eram pe atunci inca in eopca digitala si practicam parcimonia in ceea ce priveste rolele de film.
Din lucrarile in paper porcelain nu mi-au mai ramas decat pozele unui mulaj pe care mi l-am facut mainii drepte. Tinut in lumina, portelanul era straveziu, translucent aproape si se vedea pe el pana si umflatura venelor.

Hartia este intr-adevar un material versatil. Poate fi fragila sau foarte rezistenta, dura sau extrem de maleabila, poate fi un material neobisnuit dar, in ciuda aparentelor, extrem de adecvat in confectionarea gentiilor sau a accentelor decorative pe acestea. Un exemplu este Isobel Hall care este cunoscuta pentru gentiile ei realizate din hartie fabricata manual si decorate cu margele, broderii, diferite tipuri de cusaturi si picturi.

Asa ca, atunci cand un ceramist face genti, hartia va fi unul dintre materialele pe care il va lua cu el din ceramica si va incerca sa il adapteze designului de genti.

Dupa hartie, a fost metalul.
Metalul este uimitor, poate fi taiat, lipit, topit, pilit, pictat, lacuit, stantat, poate fi tratat si maltratat intr-o mie de feluri pentru a obtine un milion de efecte. M-am indragostit prima data de argint si de cupru in timpul orelor de bijuterie pe cand eram la liceu in State. Apoi am redescoperit metalul in timpul unui research trip la Paris. “De vina” a fost structura metalica a piramidei de sticla din fata Louvre-ului. Asa s-au nascut cateva proiecte care incercau sa combine ceramica cu metalul.

Structura de sustinere a panaourilor de sticla ale piramidei mi-a inspirat un schelet si am dorit sa iau acest schelet intern si sa il transform pe piesele mele de ceramica intr-un schelet extern, un exoschelet care sa imbratiseze lutul.

Cred ca am trecut printr-un top intreg de hartie A2 (standardul pentru schite la scoala la Londra), mazgalind vase peste vase acoperite de cercuri de sarma de cupru sau argint, imbracate in retele intregi de structuri metalice, exoschelete care ajunsesera sa sufoce lutul. Profesoara de bijuterie incepuse sa nutreasca sperante ca as putea sa ma specializez pe bijuterie, nu avea prea multi acoliti si incerca sa ma racoleze. Imi punea sarma si foi intregi de metal in brate, ma incuraja sa ciocanesc, sa experimentez, sa descopar. Nu mi-a stricat.

Lucrasem la un moment dat un vas simplu, pornind de la fixatia mea ca cel mai eficient design este si cel mai simplu. Am luat forma cea mai simpla de vas pe care am gasit-o si am inceput sa o elaborez la nivel de detalii mici sau de texturi. Combinasem lutul de gresie, pasta de portelan, vreo trei glazuri diferite si alte x angobe. Acum vasul, una dintre putinele lucrari pe care le-am pozat si am mai si reusit sa o aduc si acasa, sta ostracizat pe varful unui raft in sufragerie acumuland praf. Ce mi-a placut mie la acest vas erau ruperile de nivel pe care le facusem buzei vasului. Buza nu era uniforma, in acelasi plan, avea mici suisuri si coborasuri.

Cand am inceput sa lucrez la schitele pentru acest proiect, una din primele linii pe care am dorit sa le translatez de la lucrarile mele din ceramica la modele le genti propuse au fost chiar aceste ruperi de nivel, genti cu margini superioare neuniforme, margini neuniforme in contrast cu suprafata lisa, curata a pielii din care va fi realizata geanta. Intocmai ca vasul meu cobalt de mai jos. Buza neuniforma, care cand urca, cand coboara si exteriorul texturat, fisurat, in contrast cu glazura uniforma, lucioasa din interior.

Atat de mult mi-a placut aceasta forma incat am trecut-o in metal. Vasele de mai jos, in succesiune de marimi, au fost initial niste patrate de tabla de aluminiu. Modelarea lor a insemnat un ciocanel cu capatul facut din straturi de piele, un sac cu nisip si mainile mele. Apoi niste stante. Am pus pe ele, printre alte cuvinte care ma ghidau atunci, crezul Secesiunii Vieneze, “Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit ” – “To every age its art, to art its freedom”. Asta credeam atunci. Acum nu stiu ce sa mai cred; anumite zile, anumite intalniri, anumiti oameni imi arata ca totusi arta este privata de multe ori de libertate, ne privam unul pe altul de libertate prin invidie, mici rautati sau meschinarie.
Dar tot mai interesant este metalul, nu?

Si cum incepusem sa lucrez si in sticla, mi-am zis “metal si sticla, de ce nu?” Numai ca aveam propriile mele idei despre ce insemna metal si sticla. Am pornit cu vasul meu simplu si intre dou astrautri de sticla am “prins in capcana” frunze de metal si frunze uscate culese de prin fata scolii. Vasul s-a spart, l-am reparat, imi placea deoarece intre straturile de sticla se vedeau arse urmele frunzelor, si a celor de metal, si a celor reale.

Asa ca am pus frunzele metalice pe o piesa de ceramica, o piesa care s-ar putea spune ca este undeva la limita cu moda.
In timp ce desenam gentile pentru acest proiect mi-am adus aminte de acest schelet extern din ceramica si frunze de matal (fac ce fac si tot la chelete ajung), uitasem de el. In mintea mea s-au aglomerat imagini ale unor genti-plic din piele in culori de pamant, ocruri, brunuri-roscat, marouri calde, nestrucutrate, moi, care tinute in mana formeaza mici falduri, decoarate cu frunze metalice ca cele de pe acest umar de ceramica. Frunze delicate din sarma de argint. Sau din sarma de alama si cupru. O banala sarma de alama sau cupru care, datorita manoperei aplicate, devine un obiect aparte, pretios.

O alta obsesie de-a mea - materiale comune (”ordinary” cum ar spune englezul) care capata valoarea datorita artei cu care sunt modelate, lucrate.

Apoi au mai fost alte proiecte, toate care mi-au explorat obsesiile.

vasul de mai jos care a fost o ocazie sa experimentez din nou cu texturi, de data aceasta realizate din lut si nu prin intermediul galzurilor. Aici, inca o data, am vrut sa lucrez cu metal. De data aceasta mi s-a parut interesant insa sa experimentez cu glazuri noi, glazuri care sa incerce sa dea un aspect de suprafata metalica vasului.

In timp ce scrii si incerci sa iti descrii munca, incepi sa faci, intr-un fel, si o mica munca de auto-analiza. Imi dau seama ca imi descriu lucrarile de ceramica ca “vase”, nu sunt “vaze”, nu sunt “platouri” sau “piese”, sunt “vase”. Iar cuvantul acesta generic de “vas” contine in el notiunea de “receptacul”. Asta sunt si gentile, sunt receptacule, nu sunt simple accesorii in lumea modei. Gentile sunt purtatoarele sperantelor si temerilor femeilor, a sprayului paralizant deoarece ne este teama sa nu fim atacata, a agendei deoarece ne este frica sa nu uitam unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le facem, a parfumului si fardului in speranta ca poate ne intalnim cu “El”. Gentile nu sunt doar obiecte functionale, sunt obiecte pretioase, uneori simbol al statului nostru, a banilor pe care ii castigam, simbol al responsabilitatilor pe care femeile si le asuma in societate. Si cu cat responsabilitatile sunt mai mari, cu atat si gentile noastre sunt mai mari.

Nici nu mi-au placut vreodata gentile minuscule si nici vasele mele de ceramica nu au fost mici. Am lucrat mai mereu la scara mare, in armonie cu dimensiunea obsesiilor, temerilor, fricilor, sperantelor mele. Acum vad ca in acest proiect, pe schitele cu genti plic, am scris “Genti maxi, XXL”. Nu pot sa concep genti mici, unde ar incapea mobilele si rujul si banii, pixurile, fardurile, pudra, servetelele, intregul nostru sistem de supravietuire? De ce ar trebui sa faca gentile-plic exceptie de la aceasta lista de posesiuni?

Multa vreme am pus accent pe formele fluide, pe linii curbe, dulci. Apoi am facut trecerea la linii drepte, la unghiuri, la trapeze si planuri geometrice. Aceste vase care au la baza planuri trapezoidale inversate cu sprijin pe baza mica, mi-au folost drept inspiratie pentru cateva dintre modele de genti plic si genti tip tote propuse in cadrul acestui proiect. Genti structurate, cu linii curate, imbracate in structuri metalize sau decorate cu accente din pluta sau metal. Inspiratia mea este mai jos, din pacate, nu mi-au ramas multe poze cu acel proiect de ceramica.

Acum ca stau si rememorez traseul meu “artistic”, ca frunzaresc printre poze si schite si aleg ceea ce pun aici, imi dau seama ca cei care vor citi aceasta poveste, care vor fi interesati sa se uite la proiectul meu si vor vedea toate aceste poze, vor avea diferite reactii, de la “Ce frumos!” pana la “Dar nu prea are talent fata!”.

I am no Rembrandt and certainly no Michelangelo, nu am fost niciodata prea talentata la desen. Ceea ce am reusit sa fac, schitele mele, putinele picturi, au fost toate rodul unei munci grele, ale noptilor nedormite, ale sutelor de exercitii in a desena. Nu am lucrat niciodata prea bine in lumea celor doua dimenisuni, pe hartie. Merele mele aratau mereu a pere, perele a cai, iar caii a monstrii mitologici. Lectiile de life drawing, o data pe saptamana, joia, care implicau desen dupa model (de cele mai multe ori era un nene scheletic caruia ii ieseau oasele in evidenta si pe care il botezasem pigeon man) in picioare, in fata sevaletului, 8 ore la rand, erau cel mai mare chin. Crochiurile mele erau dezastroase la inceput, acceptabile la sfarsit, doar de cateva ori exceptionale.

Talentul meu a stat mereu insa in alta parte - in lumea celor trei dimeniuni unde am demonstrat de la inceput ca am o inclinatie inspre manualitate, o capacitate aparte de a nu reusi sa desenez ceea ce vad cu ochii mintii, dar de a reusi admirabil sa transform imaginile care imi populau mintea in piese tridimensionale. Trebuie sa le multumesc profesorilor mei ca m-au incurajat sa merg mai departe si ca nu m-au desconsiderat doar ca nuschitele mele nu aratau ca iesite de sub mana lui Leonardo. Le multumesc pentru ca au observat ca talentul meu era in podul palmelor mele, in buricele degetelor mele, ca mainile mele simteau forma in lut, gaseau ceva interesant intr-o bucata de metal, chiar daca degetele nu reuseau sa tina creionul prea bine in mana.

Asa ca, da, poate schitele mele nu sunt dintre cele mai stralucite. Ma uit acum la ele, la schitele pe care le am pentru Inspira prin gestul tau, nu mai imi par ata de stralucite pe cat mi-au parut initial, dar ma gandesc ca odata ce o persoana vede ce a mai iesit din mainile mele, poate avea incredere ca si aceste genti vor fi frumoase.

Pun mai jos, la final, dupa o poveste lunga, lunga si cele 13 schite pentru acest proiect. Toate detaliile privind culorile, materialele si modalitatile de realizare se afla in cadrul acestor planse. Pentru cei care au rabdare si vor sa stie tot ce mi-a trecut prin cap, le recomand sa dea click pe schite pentru varianate mai mari si sa citeasca.

Concluzia - Nu va rog si nici nu va indemn sa ma votati. Uitati-va pe ele, comentati, criticati, laudati, orice va face fericiti. Votati ceea ce va place si la sfarsit May the best bag win.