03. Incursiune intr-un univers paralel

Ieri seara am ajuns relativ tarziu acasa cu un sentiment puternic ca am descoperit un univers alternativ chiar in “ograda mea”.

De ceva saptamani incoace Zelda a inceput niste cursuri de the Phlegm Language (puncte bonus pentru cei care ghicesc despre ce limba este vorba) la centrul cultural aferent comunitatii respective. Baietii sunt bine organizati si, pe langa centrul cultural, au si o cafenea pentru incurajarea socializarii celor din afara comunitatii cu the natives si pentru diseminarea valorilor lor culturale. Un local prietenos, destul de mare cu toate ca este localizat intr-un subsol, prietenos cu nefumatorii si dotat cu un acvariu cu pesti.

De la un timp incoace incercam sa ne inflitram amandoua in localul de pierzanie sa Read more

02. Dupa ce nu o sa mai fim

Dupa ce nu o sa mai fim, mult timp dupa ce tu si eu, dupa ce noi nu o sa mai fim, o sa isi aduca inca aminte de noi. Mult timp dupa ce nu o sa mai dormi langa mine, dupa ce vei fi dormit mii de zile langa alta femeie, dupa ce vei fi dormit alaturi de flori, mult timp dupa aceea o sa isi aduca inca aminte de noi.Asa cum stai aici langa mine, cand adoarme orasul la picioarelor noastre, cand cosul casei de vis-a-vis a incetat sa mai respire fum negru si greu in iarna asta australa, asa cum stai aici langa mine plutind in deriva catre tarmuri brodate de vise, asa cum stai aici langa mine isi vor aduce aminte de tine mereu.

Si eu plutind in lumile mele de litere, scaldandu-ma inca in caldura corpurilor noastre, asa isi vor aduce aminte de mine, eu cea far’de tine.

Degetele mele nu mai au memoria pielii tale, ochii mei nu mai au imaginea zambetului tau cand dormi, atunci cand esti doar tu, un copil asa cum te-am stiut prima oara, narile mele nu mai au mirosul tau, aerul acela amar de portocale iernatice, vintrele mele nu mai au demult urma corpului tau in ele.

Mult timp dupa ce nu vom mai fi, trupul meu va mai purta amprenta atingerilor tale, transpiratia noastra dupa ce am fost impreuna, mult timp dupa ce nu ma vei mai fi atins, voi mai stii cum sa te chem in soapta cu buzeele mele.
Acolo jos, in vaile corpului meu unde port inca cu mine forma degetelor tale, acolo in vaile pantecului meu unde te doresc de fiecare data.

Te-am cautat cu diferite cuvinte, te-am strigat pe limbi necunoscute si nu ai mai stiut sa iti gasesti drumul spre mine.

Noi de atunci, noi cei care nu am fost niciodata, doar eu si cu tine etern in fuga.

01. Scrisul şi cu mine

 

Ok. Deci povestea asta începe aşa… Am 27 de ani, ultimul prieten m-a părăsit deoarece „nu mai credea în mine” (pesemne în acelaşi fel în care nu mai crezi în Dumnezeu, în partidul de la guvernare şi într-o ideologie politică), am carte de muncă dar nu şi o slujbă, stau singură într-un apartament în centru, prea mare pentru o singură persoană şi încerc să îmi încep propria afacere. În toată această harababură, în ultima vreme, mi se face frică, stau cu orele cu ochii în gol întrebându-mă de ce nu pot să mă conformez şi eu aşteptărilor societăţii de la un tânăr ca mine, aş plânge dar nu mai am lacrimi de plâns şi mi se pare ca în jurul meu toţi par ca şi-au găsit drumul.

Read more

← Previous Page