Poze, poze, poze
Spuneam ca pe 11 mai am participat la un mars pentru Bucuresti si ca am fost responsabila cu pozele.
Pentru doritorii de mai multe informatii, mergeti aici, pentru cei curiosi ce poze mi-au iesit aici.
Enjoy!
Preferatele mele mai jos.
Cred ca avem un fashion icon in devenire care stie cum sa combine fara a exagera stilul casual, blugii, cu hainele de inspiratie folclorico-etnica, hainuta si esarfa tyroleze.
Stop the bow bags attack! - Varianta Max Azria
Ma plimbam si eu linistita prin revistele de moda pe aprilie cand am fost atacata inca de la primele pagini de o alta gentuta cu fundita . Bretonul impecabil in total contrast cu ciuful meu, care numai breton nu mai este, m-a convins sa ma uit un pic pe site la Max Azria si sa vad cu ce se mananca geanta asta.
Fara sa o fi vazut live, judecand deci doar din poze, trebuie sa spun ca inclin spre aceasta geanta plic, in detrimentul celei de la Furla.
Plicul-funda de la Max Azria este din satin, cu un buzunar interior aplicat, cu bretea metalica detasabila si cu un sistem de inchidere care mie personal imi place si care, de fapt, este logo-ul Azria. Cu toate ca in general nu sunt un fan al auriului, in cazul acesta inchizatoarea aurie si breteaua metalica aurie se asorteaza de minune cu gama cromatica a gentilor - un contrast placut cu satin-ul negru si o complementaritate fina cu bej-cremul de mai jos. Sistemul de inchidere este ceea ce scoate aceasta geanta din anonimat, varianta de la Furla a aceluiasi plic pare, prin comparatie, fada, fara sare si piper, parca sora de la tara a plicului de la Azria.
Geanta este destul de mare - lata de aprox. 25.4 cm (10″), inalta de 14 cm (5.5″) si cu o adancime de vreo 10 cm (4″) - dimenisuni generoase pentru o geanta plic, destul cat sa poti ingramadi inauntru doua telefoane mobile, niste chei si farduri si sa nu para un burduf supraincarcat.
In ceea ce priveste pretul, pe site-ul Max Azria geanta este listata la 158 de dolari americani, oricum mai ieftina decat cea de la Furla, care este in jur de $ 250.
Preferata ramane insa tot cea de la Sonia Rykiel, nu pot sa rezist in fata culorilor mult mai vesele si a pielii intoarse, foarte moale la aceasta geanta, ca o catifea de moda veche.
M-am gasit! Yupii!
De la RoBlogFest incoace, de cand o fata draguta mi-a facut niste poze in timp ce ma hlizeam pe niste gradene in fundul unei salii din Fabrica, mandra tare, printe altele, de margelele mele galbene si de pantofii zebra pe care ii scosesem la plimbare, m-am tot cautat pe diverse bloguri.
Noroc ca am prieteni care fac surfing intensiv pe net si dintr-una in alta m-am gasit. Victorie! Pe un blog super. Il recomand.
Acum, ce pot sa spun, mi-era frica mie sa nu ajung pe undeva, pe la o rubrica cu worst dresses. Sper ca nu asta ilustram in insiruirea de poze. Nu anticipam insa sa ma prinda cineva hlizita, stambandu-ma si stand si cocosata. In apararea mea trebuie sa spun ca my right side is not my good side. Asta este invatatura de minte pentru data viitoare. Big Brother is always watching.
Noroc ca ma scald intr-o privire draguta si , uite asa, arata poza mai bine. As vrea un redo la poza, se poate?
O pun mai jos pentru further reference. Ii multumesc autoarei, Maria.
Ah, si m-am cam ingrasat. Shall do something about it. Bad piggy, bad.

P.S. - Si, daca nu fac ca un mascarici, arat si eu mai de Doamne-ajuta. Poza by Alintuze pentru opozabilitate.




