Saturday, February 4, 2012
Posted by SilVia on 28 August 2008
Nu am avut niciodata senzatia asta ca traiesc intr-un acvariu, ca tara asta este mica, mult prea mica, asa cum o am de cand m-am apucat de genti. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 27 August 2008
Ma tot bate Mada la cap ca nu am mai pus nici pe site si nu am postat nici pe blog poze cu ce am lucrat vara asta. Am tot fost ocupata si nu am apucat sa o fac. Asa ca ma revansez acum.
Aceasta este una dintre comenzile care mi-au mers la suflet foarte mult in aceasta vara si care mi-a dat si foarte multe idei despre ce as mai putea lucra.
Posted by SilVia on 18 August 2008
Parca am dormit timp de 6 ani. Un somn lung, mult prea lung in care am uitat ceea ce era important pentru mine.
In week-end au venit fetele la mine , sora mea si verisoara noastra. Am dormit toate trei inghesuite in aceeasi camera (deh, dupa restrangerile de spatiu locativ…), am fost la cumparaturi impreuna, am folosit doar plase de panza si am cumparat mancare relativ sanatoasa, am mancat impreuna, la masa, frumos, cu tacamuri si servetele asortate (nu s-a mai intamplat asa ceva pe aici din cretacic, cred) si am si lucrat. Toate trei pentru Gentile SilViei.
Si dupa doar doua nopti nedormite pana la 4 dimineata, desenand impreuna, organizand viitoare participari la targuri si scormonind dupa noi idei pentru genti si nu numai, m-am trezit. M-am trezit din somnul asta pe care l-am dormit sase ani facand ceva ce nu mi-era menit. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 5 August 2008
Aseara am facut ceva necaracteristic mie, m-am culcat “devreme”, ceea ce in lumea mea inseamna pe undeva pe la 1. De dimineata nu am putut sa ma trezesc, imi parea ca am o mie de greutati agatate de pleaoape si de fiecare centimentru al corpului.
Am avut si o noapte agitata si my entire life flashed before my eyes in my sleep. Am visat genti si barbati, ce altceva?! WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 4 August 2008
Intr-o zi, nu-mi aduc aminte daca era cu soare sau nu, am primit un email. Un email de departe. Suna cam asa:
“Buna! Tocmai am descoperit gentile facute de tine. as vrea, daca se poate, sa am si eu una. adica cea cu fluturi :-)”
O comanda, o simpla comanda, am gandit. Am fost fericita in ziua aceea, prima comanda venita din afara Bucurestiului, si mi-am spus “Sunt pe drumul cel bun.”.
A fost frumoasa ziua aceea. Da, daca ma gandesc mai bine, a fost o zi cu soare. Asa am intalnit-o pe “My lady butterbug”. Si am devenit . . . am devenit prietene. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 2 August 2008
Nu prea ma pricep la ciuperci. Ca sunt ciuperci, manatarci sau ghebe, ca m’est egal.
Ciulama, pane, natur, ciuperca tot ciuperca ramane.
Dar ce te faci cand primesti o comanda de ciuperci (magic and all)? With a bag on the side?
Inghiti (si nu in sec), te “otravesti” si, contaminat fiind, incepi sa pictezi ciuperci peste tot. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 1 August 2008
Zilele astea mi-am dorit sa ploua, sa ploua mult si in Bucurestiul asta al meu, sa-mi spele tristetea acuta, deprimarea asta care m-a cuprins si imi pare ca nu o sa ma lase in curand.
As vrea sa muncesc mai mult decat o fac, dar sfarsec prin a ma tara dintr-un colt in altul pictand, taiand, cosand si totusi having nothing to show for it, as vrea sa alung sentimentul asta agasant de singuratate, dar ma inchid in mine, ma inchid in casa si nu imi doresc sa vad pe nimeni.
As vrea sa fiu cu Theo, sa ma lase sa-i alin suferinta, dar asa e cand unul iubeste si celalalt nu mai simte nimic, prezenta celui care inca iubeste devine agasanta , sufocanta pentru cealalta persoana. Si ma vad neputincioasa, nu ma pot ajuta pe mine, nu il pot ajuta pe el, nu pot face nimic.
As vrea sa ma descarc in fata cuiva, dar ceilalti au viata lor, nu mai vor sa o asculte si pe a mea. Ar fi trebuit sa le scriu anumitor persoane (imi pare rau Lore ca nu am scris) sau sa dau macar un telefon, dar nu gasesc energia sa o fac. Imi repet ca trebuie sa ies din starea asta, ca nu e decat o chestie de vointa, este de ajuns sa vreau si voi putea. Dar zilele se scurg la fel, eu nu gasesc acea vointa, orasul pare incremenit in augustul asta ciudat, ca nici un august pe care l-am cunoscut pana acum.
E noapte, am inca de lucru, m-as chirci intr-un colt al patului si as plange, poate as tipa un pic sa iasa raul asta din minte, dar nu o voi face. Ma voi aseza si voi coase si ma voi minti din nou ca e bine, ca nu-i nimic gresit, ca sunt doar obosita, ca daca sunt singura este pentru ca asa imi doresc, ca nu-i nimic, voi ajung in Vama la anul…la anul, da, la anul are sa fie mai bine, mult mai bine.
Posted by SilVia on 27 Iulie 2008
Vad ca toate gandurile mele de mutare au generat valuri mari in jurul meu, de la cei cunoscuti la cei mai putini necunoscuti.
Zelda mi-a spus ieri la telefon ca prea e asa dintr-o data si sunt euforica si am mai fost eu euforica acum cateva saptamani sau luni si apoi …. Apoi s-au intamplat unele, atlele, lucruri asupra carora nu am avut musai control. Ce sa-i faci?! Nu intotdeauna socoteala de acasa este egala cu cea din targ. Pleci sa cumperi kiwi si mango si te intorci cu cartofi uneori. Sunt si cartofii buni la ceva cand nu gasesti fructe exotice. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 25 Iulie 2008
Intr-o viata de om strangi multe lucruri … strangi amintiri, strangiri iubiri, unele implinite, altele esuate, strangi haine si pantofi prea multi, strangi carti, care primite, care cumparate, care citite din scoarta in scoarta, care nedeshise niciodata, maruntisuri, suveniruri, poze, scrisori, primite, trimise, furate, netrimise, scrise in graba, scrise plangand. Intr-o viata de om in medie de 60 si, 70 de ani strangi o groaza de prostii.
In 5 ani de viata descoperi ca strangi la fel de multe minuni si prostii si nu iti dai seama unde au incaput toate, cum ai avut timp sa le acumulezi pe toate si cati bani trebuie sa fi investit in ele de-a lungul timpului. Pesemne destui bani incat ai fi putut sa iti cumperi, in loc de mii si mii de maruntisuri si prostioare, cateva lucruri putine dar bune.
Asa si cu mine. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 23 Iulie 2008
Sambata a fost nunta Alinei. A fost pentru prima data cand intram intr-o biserica pentru o nunta. Sentiment ciudat, de nelalocul meu, convingerea ferma pe parcursul intregii ceremonii ca Isaii dantuind, rochii albe cu crinolina si lumanari mari nu sunt de mine.
Pesemne ca undeva printre miile de gene responsabile pentru ceea ce suntem, undeva intre gena care ne predispune sa o luam fie mai mult la dreapta, fie mai mult la stanga si gena responsabila pentru culoarea parului, zace gena care ne da predispozitia de a fi sotii. Unele dintre noi o avem, altele nu, de unde rezulta ca some of us are good wife material, some aren’t. WAIT! There is more to read… read on »
