Posted by SilVia on 4 Septembrie 2008
Pentru cei care ma stiu nu este un secret ca am dese momente de lipsa de incredere, lipsa de incredere in ceilalti, dar, inainte de toate, lipsa de incredere in mine.
Firea mea este aparent una extroverta, personalitatea energica, bubbly si lipsita de griji o falsa impresie. Asa ca nu e de mirare ca mult prea des, mai ales cand deschid o revista sau mai citesc un articol de moda pe net, ma cuprinde o depresie neagra gandindu-ma ca o sa raman pe loc, ca nu o sa reusesc sa merg mai departe de atat, ca tot nu este decat o joaca, ca nu am mijloace sa avansez. Imi pare ca toti fac mai mult si mai bine decat mine. Si atunci incep sa ma lut cu mine, cu firea mea. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 18 August 2008
Parca am dormit timp de 6 ani. Un somn lung, mult prea lung in care am uitat ceea ce era important pentru mine.
In week-end au venit fetele la mine , sora mea si verisoara noastra. Am dormit toate trei inghesuite in aceeasi camera (deh, dupa restrangerile de spatiu locativ…), am fost la cumparaturi impreuna, am folosit doar plase de panza si am cumparat mancare relativ sanatoasa, am mancat impreuna, la masa, frumos, cu tacamuri si servetele asortate (nu s-a mai intamplat asa ceva pe aici din cretacic, cred) si am si lucrat. Toate trei pentru Gentile SilViei.
Si dupa doar doua nopti nedormite pana la 4 dimineata, desenand impreuna, organizand viitoare participari la targuri si scormonind dupa noi idei pentru genti si nu numai, m-am trezit. M-am trezit din somnul asta pe care l-am dormit sase ani facand ceva ce nu mi-era menit. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 10 Aprilie 2008
Sunt obosita si adormita, o mie de ganduri mi se invart si apoi mi se incolacesc prin minte, imi rasneste creierul neincetat si noaptea, in pat, pe intuneric, nu mai pot sa adorm, balacindu-ma in zecile de idei noi care imi dau tarcoale…sunt obosita, dar fericita, fericita cum nu am mai fost de mult, fericita ca fac ceea ce imi place.
Pentru prima data in ultimii 6 ani simt ca traiesc din nou; pana acum blocata intr-o rutina a supravietuirii, nu mai pusesem mana pe o pensula de mai bine de 5 ani, uitasem exercitiul creatiei, refuzasem sa ma accept asa cum sunt, nu avusesem curajul sa ma privesc pe mine in oglinda, ascultasem prea mult vorbele celorlalti si incercasem prea tare sa ma mulez pe imaginea lor despre mine.
WAIT! There is more to read… read on »
