A fost 11 octombrie, a fost targ
A trecut si targul.
A fost multa munca, au fost si multe nopti nedormite, idei nenumarate, unele fezabile, altele mai putin fezabile, au fost multe sperante legate de targul asta, plansete, momente fericite, bataturi in mana, guri rele si guri aurite, mult ajutor din partea lui Madi si a mamei, au fost multi vizitatori si multe lectii de invatat. Read more
The Chewbacca Bag
Dacă T.S. Eliot a arătat lumii în Old Possum’s Book of Practical Cats că o pisică trebuie să aibă trei nume diferite, de ce nu ar avea şi genţile noastre nume?
Hermès are the Birkin bag, Mulberry are the Roxanne bag, eu am the Chewbacca bag.
Da, da, Chewbacca precum chestia înaltă şi blănoasă din Star Wars. Geanta mea se prea poate să fie al patrulea membru al familiei lui Chewie (pe lângă Mallatobuck, Attichituck şi Lumpawarrump; fanii Star Wars ştiu cine sunt) sau, mai degrabă, rămăşitele blănii unui animal indigen nevinovat, precum banala oaie.
Gentile si cu mine
Mi-a spus un prieten odată, exasperat de numărul de genţi care îmi populează casa, că sunt „defectă”.
Ei, acum, ce puteam să fac? Unele femei sunt „interesante”, altele „puternice”, unele „urâte” şi altele „exotice”, eu sunt „defectă”. Şi mândră pe deasupra de acest titlu.
E simplu de fapt. Mie îmi plac genţile, indiferent de formă, culoare, material, textură, mărime; mie îmi plac genţile.
Explicaţia? Hmm, poate tata Freud ar avea ceva de spus în toată povestea asta.
Când eram mică mă fascina, evident, geanta mamei, o adevărată geantă Mary Poppins: aveai nevoie de ceva, găseai în ea. Mama reuşea să producă din ea pe rând: papiote de aţă, ace, o ruletă, ştraifuri de gresie, chitanţe vechi de câţiva ani, bomboane, pastile, ascuţitori (mereu mai multe, nu am interes niciodată de ce), pixuri de toate culorile, multe, dar mereu foarte multe chei, mai multe decât uşile din dotare, şervetele, o pereche de ciorapi şi aş putea să o ţin tot aşa. Lista ar continua, vă asigur.
-
Despre Fashionisme
-
Citim, recomandam, ne place
Site Meter
I am, I do, I make
