Posted by SilVia on 23 Iulie 2008
Sambata a fost nunta Alinei. A fost pentru prima data cand intram intr-o biserica pentru o nunta. Sentiment ciudat, de nelalocul meu, convingerea ferma pe parcursul intregii ceremonii ca Isaii dantuind, rochii albe cu crinolina si lumanari mari nu sunt de mine.
Pesemne ca undeva printre miile de gene responsabile pentru ceea ce suntem, undeva intre gena care ne predispune sa o luam fie mai mult la dreapta, fie mai mult la stanga si gena responsabila pentru culoarea parului, zace gena care ne da predispozitia de a fi sotii. Unele dintre noi o avem, altele nu, de unde rezulta ca some of us are good wife material, some aren’t. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 15 Iulie 2008
There is always a “before” and an “after”.
La sfarsitul saptameni trecute ma luptam cu mese, canapele si scaune, week-endul a stat sub semnul demontarilor si montarilor de mobila, iar saptamana asta stau la noile mese pictand.
O mica parte din schimbarea planificata s-a incheiat si arata cam asa. . . ↓ WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 9 Iulie 2008
Pentru cei care stiu, asta este eterna poveste. Pentru cei care nu stiu, poveste e cam asa:
Am plecat de acasa la 16 ani inarmata cu ceea ce eu as numi mult curaj (iar altii multa inconstienta) si destul teribilism cat sa imi ajunga pentru cateva zeci de vieti de adolescent. Am haladuit cu scop ceva timp si cand m-am intors acasa, definitiv, la 22 de ani, eram deja crescuta, intarcata cum s-ar zice si no longer adapted to living with the parents. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 7 Iulie 2008
Fericirea nu vine niciodata de una singura, ci mereu acompaniata. Happiness always comes in bad company, ar spune proverbul daca ar exista.
Pentru fiecare sentiment de multumire de sine, de impacare cu ceea ce esti si ceea ce faci apare cate un sentiment acut de dezamagire, de disperare sau de sfasiere. Exista o lege a compensatiei care nu te lasa sa te simti nici prea fericit, nici prea mizerabil pentru prea mult timp caci exista un echilibru in toate.
Povestile SilViei devin in ultima vreme o unica poveste, o poveste ce mie imi pare frumoasa, dar o poveste care consuma, cere, pretinde, o poveste care nu este inteleasa de multi, o poveste care stie sa-mi implineasca visurile. Iar visurile la care tii cel mai mult sunt si cele mai greu de realizat si fiecare dorinta arzatoare cere un sacrificiu in a da. Sau, cel putin, asa imi pare. Si atunci cand simplul acta de a renunta pentru a-ti imlini visul nu este indeajuns, mai primesti si palme sau proverbiale suturi in fund. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 24 Iunie 2008
Sambata care tocmai am trecut, dupa ce am stat, am fost la cununia Alinei.
Ocazie buna sa-i duc cadoul de ziua ei si sa ma perpelesc cu zeci de zile inainte de eveniment in legatura cu vestimentatia. Madalina a ales sa se perpeleasca chiar in ziua cu pricina, cu o ora inainte de eveniment, in baia din pod, in timp ce eu imi aplicam stoic cu fardurile din dotare “lookul de libelula” (citat din vorbele de duh, descriptivo-estetice ale Madalinei).
Pana la urma a ajuns in 10 minute la aceeasi concluzie la care eu ajunsesem dupa un proces decizional anevoios de doua saptamani si ceva: imprimeu floral English country side meets the sofa bleumarin pe fond bej deschis. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 21 Iunie 2008
La mine saptamana se termina sambata, saptamana noua incepe, SilVia-logics, duminica, de aceea sambata se sta si duminica se munceste.
WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 17 Iunie 2008
Cand ai propria afacere sunt doua perspective din care te poti privi, fie esti your own boss, fie esti self-employed.
Avantajul de a fi your own boss este ca poti sa it iei pauza cand vrei. Ai chef sa mergi sa iti cumperi o inghetata, mergi; ti s-a nazarit miercuri la 11 dimineata ca trebuie sa iti cumperi pantofi pentru petrecerea de sambata , te duci si iti cumperi pantofi; ai pofta de salata de rucola cu parmesan de la nu-stiu-care restaurant, te sui in masina si mergi la nu-stiu-care restaurant.
Programul este al tau sa il administrezi, sa decizi cand lucrezi si cat lucrezi, dar si rasplata vine in functie de munca.
Dezavantajul este ca atunci cand esti your own boss iti calculezi la sange cheltuielile, vrei sa iti reinvestesti toate veniturile in speranta ca afacerea va creste precum Fat-Frumos, intr-un an cat altele in zece, si de aceea esti tare zgarcit cand vine vorba sa iti dai singur salariul (aici a vorbit economistul din mine). WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 12 Iunie 2008
Ultimele saptamani au fost aglomerate. Aglomerate si cu bune si cu rele, dar mai ales cu multa munca, nopti nedormite si, la sfarsit, cu multa satisfactie.
S-au intamplat lucruri frumoase in ultimele saptamani, lucruri la care inca nu ma asteptam, lucruri care credeam ca vor incepe sa se intample anul viitor. Am inceput sa primesc din ce in ce mai multe comenzi, din cele mai diferite si indepartate colturi ale tarii, am primit o propunere de colaborare cu un magazin si prima licitatie de pe Flu.ro la care am participat s-a incheiat cu bine. In toate aceste lucruri era loc de mai bine, de mai mult, de mai multa munca, de si mai multa ambitie si atentie catre detaliu, de mai multa dorinta de a reusi, de mai multa creativitate. WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 12 Mai 2008
Aveam 4 ani când am fost dusă pentru prima dată la psihiatru sau, mai bine-zis, la psihiatrul pediatru. În mijlocul parcului, cu câteva săptămâni înainte, începusem să plâng şi să lovesc o femeie care în trecerea ei, în grabă, călcase pe firimiturile pe care eu le dădeam porumbeilor şi, astfel, lăsase săracele păsări flămânde. Ceea ce este mai ciudat este că acum simpla vedere a unei păsări, de la găină la vrabie sau la un simplu papagal, mă umple de scârbă şi mă oripilează. Penele acelea ce împrăştie un miros ce îmi aduce aminte de copilărie şi de cuibare de găini, de praf şi excremente amestecat cu miros de pui disperaţi şi mâncare regurgitată mă oripilează până în cele mai adânci cotloane ale fiinţei mele.
WAIT! There is more to read… read on »
Posted by SilVia on 10 Mai 2008
Incep sa dezvolt un sentiment de vinovatie ca nu am scris de mult timp. In fiecare zi imi spun “Azi scriu si, de acum incolo, o sa scriu in fiecare dimineata”, dar ma iau cu una, cu alta si nu mai apuc sau mi se face lene…the usual.
Nu ca as duce lipsa de subiecte, am atatea de impartasit din the bag world dar…
Insa afara cam ploua, nu se hotaraste vara asta daca vine sau nu, azi chiar am fost nevoita sa imi pun plover (yuk!) si din nou m-am inhamat la o mie de lucruri: am promis ca ajut cu o traducere si acum citesc despre dendrocronologie si stomate in engleza (interesant but not my idea of fun), am niste genti in lucru si prin minte o mie de idei de modele noi, dar pana cand nu le termin pe acestea nu pot sa ma apuc de ele, meditatii ca de obicei, cursul de croitorie si tot asa mai departe.
Sincer mi-e dor sa fie cald afara, sa dau o fuga prin Ioanid si sa ma plimb in cerc pe alei asa cum fac cand ma apuca melancolia. Au inflorit castanii si miros asa de frumos…
Mai nou am facut si curat prin casa…si la propriu si la figurat, am eliminat elementele perturbatoare si nocive. De azi nu mai vorbesc cu ele. This is the new me, cum ma tot aude Zelda ca spune de la o vreme incoace si nu ma crede. But really, there is a new me. Si am si mutat mobila prin casa, asa, ca sa pecetluiesc the new me.
Iar pentru delectare va dau niste poze dintr-o expozitie la care am fost in Constanta, la Muzeul de Arta, unde pe panouri mari de 180 cmX 130 cm, ulei pe panza, trona Cosul Matildei care cam semana cu cosuletul meu de la Koziol. Ce nu face omul pentru arta sau artistul (aka Ioan Iacob, semnatarul tablourilor) pentru pictura sau femeia pentru genti…
Sambata a fost nunta Alinei. A fost pentru prima data cand intram intr-o biserica pentru o nunta. Sentiment ciudat, de nelalocul meu, convingerea ferma pe parcursul intregii ceremonii ca Isaii dantuind, rochii albe cu crinolina si lumanari mari nu sunt de mine.
